Flora Mărgărit STANESCU: O oră

O oră

Dăruieşte-ţi o oră pe zi,
de vacanţă,
lasă-ţi sufletul să zboare
spre necuprins,
pune gîndurilor un liman decent,
nu privi cu mînie în urmă.
Îngăduie-i pe toţi şi pe tine,
binecuvântează clipa de nesomn,
ea este cu adevarat …viaţă .

Fluviul de foc

La o răspântie în timp,
am întâlnit un fluviu.
Oameni haini îi secaseră apele,
timpul însuşi, uscase albia sărăcită.
Mi-am cufundat mâna însetată,
în nisipul fin al prundului.
N-aveam lacrimi să-mi plâng setea,
dar arşiţa privirilor mele,
a cuprins albia,
stârnind un fluviu de foc,
pornit să-şi stingă mânia,
în sarea adormită a mării,
tot la o răspântie de timp.

Oameni ai TEREI !

Încerc să mă cufund,
în adâncul fiinţei mele,
să rup stăvilarul gândurilor,
să le las să se-nalţe spre cer.
Să dau simţirii mele …
înţeles de cuvânt,
iar cuvîntul,
spre infinit să se îndrepte.
Să-ntreb galaxia,
universul întreg…
mai sfântă,
mai mândră ca TERA,
ce pare-n amurg,
mai este o alta ?
Cu oameni, cu ape
cu munţi şi cu crâng,
cu holde grâu,
secerate-n amurg,
cu gânduri ce n-ajung la noi,
şi respinse, se frâng,
mai este o TERA ?
O! voi oamenii mari
ai lumii,
vegheaţi copiii,
ce se joacă cu focul,
salvaţi TERA astăzi,
ajungă-vă jocul,
daţi lumii
odihna şi pacea,
destul de foţat
vi-i norocul.