Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
FLORI DE MĂR VISAM
Când colindele cu oamenii se-nţelegeau
Şi de nimic niciodată nu se văitau,
Obişnuiam să-mi petrec nopţile de Crăciun
În căsuţa mea părintească de lângă drum.
Erau mereu sprintene şi doritoare
De oameni,de copii şi de fecioare,
Umblau pe drum fără să obosească
Pentru că oamenii le dădeau viaţă.
Văzând ferestrele casei luminate
Găsind porţile de la drum descuiate,
Prindeau curaj şi intrau dintr-odată
În curtea noastră de lună luminată.
În acea noapte de Crăciun geroasă
Mândrele colinde intrau în casă,
De căldura lor sinceră mă bucuram
Întreaga noapte numai flori de măr visam.
Deşi erau mai bătrâne decât mine
Mi-au dat viaţă,speranţă şi multă putere,
Iar de atunci mă simt tânăr şi nemuritor
Dar mă-ndoiesc dacă sunt,datorită lor.
Colindele pe toţi ne-au apropiat
De Mântuitorul Iisus cu adevărat,
Şi cu mult drag în suflete îl primim
„Mititel şi înfăţăşel,în scutece de bumbăcel”.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania