Ninsoarea curge fără oprire în curte,
Gerul strânge-n pumni respiraţiile mele calde
Şi-ncet le preface în flori de gheaţă dalbe
Pe care le împrăştie pe câmpurile calde.
Umblam prin ger fără frică cu mare veselie
Cum şi cu ce să-l strâng,că tare-mi place mie,
Căci ascunde sub florile dalbe de gheaţă
Seminţele care încep o nouă viaţă.
Culegeam de prin aer frânturi de cuvinte
Pe care le rosteau adesea sătenii prin curte
Şi le puneam lângă sobă să se dezgheţe
Să aflu ce discutau ei la tinereţe.
Dar lemnele din sobă se auzeau vorbind,
Se jucau de-a vocile sătenilor din când în când,
Gerul însă se juca de-a florile dalbe
Pe care le împrăştia pe câmpurile calde.
Ningea cu foamea dulce a mieilor peste curte,
În timp ce,prin odaia în care dormeam, treceau,
Oamenii din sat vorbind vrute şi nevrute
Când eu mă tot înclinam viselor plăcute.
Similare