Mi-e dor de voi, salcâmi bătrâni –
străjeri de zări latente,
ce-aţi strâns pe frunze, ca în mâini,
dureri incandescente.
Cum creşte soarele din lut
când vine dimineaţa,
la umbra voastră am crescut
şi-am învăţat ce-i viaţa.
Sub geana cerului de plumb,
în amintirea voastră
de veacuri triste mă ascund,
în ochi cu-o stea albastră.
Arbori de cel mai mândru soi,
cu lemn divin şi trainic,
salcâmi frumoşi, mi-e dor de voi
şi de copilul tainic.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania