Florin T. ROMAN

STRADA SALCÂMILOR

Mi-e dor de voi, salcâmi bătrâni –
străjeri de zări latente,
ce-aţi strâns pe frunze, ca în mâini,
dureri incandescente.

Cum creşte soarele din lut
când vine dimineaţa,
la umbra voastră am crescut
şi-am învăţat ce-i viaţa.

Sub geana cerului de plumb,
în amintirea voastră
de veacuri triste mă ascund,
în ochi cu-o stea albastră.

Arbori de cel mai mândru soi,
cu lemn divin şi trainic,
salcâmi frumoşi, mi-e dor de voi
şi de copilul tainic.