Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Florin T. ROMAN în: OCTOMBRIE

Autor: lnvitaţie la lectură

 

OCTOMBRIE

 

E iarăşi octombrie!
Iarăşi au îngălbenit de ruşine
jumătate din frunzele verii
şi de dor jumătate din inima mea;
o frunză galbenă, o frunză verde
şi fluierul ciobanului împletind
o notă de pe pământ cu o notă din Rai.
 
E iarăşi octombrie!
Iarăşi se zgribulesc stelele pe cer
şi luna e mai strălucitoare,
iarăşi ploile îmi răcoresc paşii pierduţi
prin mirosul copilăriilor
de fum de crengi şi frunze
lepădate şi mistuite în ochii-mi umezi.
 
O zi caldă, alta rece
şi iar curge must în clocot
pe ţevile vieţii spre întotdeauna
şi iar plânge Cuvioasa Parascheva
cu lacrimi de pelerin
printre arome adânci de struguri copţi
şi prin frenetice miezuri de nucă.
 
E iarăşi octombrie
şi iar plânge şi mama
cu lacrimi şi crizanteme
la mormântul tatălui meu.
 
E iarăşi octombrie
şi cerul s-a molipsit ereditar
de galbenul frunzelor ce mor
şi soarele iar,
până şi pielea Dumitrului din Basarabi,
până şi mirul pe inimi prelins
din inima tizului său tesalonicean;
chiar şi pământul negru
tot de galben se pregăteşte
deschizându-şi pântecul seminţelor de grâu.

Pe cine eşti, octombrie, atât de geloasă?
Pe iulie? Pe cer? Pe mine?
Ori poate pe veşnicie?
De ce eşti, octombrie,
atât de toamnă
şi eu atât de departe?

 

Florin T. ROMAN

 

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare

Lasă un comentariu