Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022
Florin T. ROMAN în: OCTOMBRIE
OCTOMBRIE
E iarăşi octombrie! Iarăşi au îngălbenit de ruşine jumătate din frunzele verii şi de dor jumătate din inima mea; o frunză galbenă, o frunză verde şi fluierul ciobanului împletind o notă de pe pământ cu o notă din Rai. E iarăşi octombrie! Iarăşi se zgribulesc stelele pe cer şi luna e mai strălucitoare, iarăşi ploile îmi răcoresc paşii pierduţi prin mirosul copilăriilor de fum de crengi şi frunze lepădate şi mistuite în ochii-mi umezi. O zi caldă, alta rece şi iar curge must în clocot pe ţevile vieţii spre întotdeauna şi iar plânge Cuvioasa Parascheva cu lacrimi de pelerin printre arome adânci de struguri copţi şi prin frenetice miezuri de nucă. E iarăşi octombrie şi iar plânge şi mama cu lacrimi şi crizanteme la mormântul tatălui meu. E iarăşi octombrie şi cerul s-a molipsit ereditar de galbenul frunzelor ce mor şi soarele iar, până şi pielea Dumitrului din Basarabi, până şi mirul pe inimi prelins din inima tizului său tesalonicean; chiar şi pământul negru tot de galben se pregăteşte deschizându-şi pântecul seminţelor de grâu. Pe cine eşti, octombrie, atât de geloasă? Pe iulie? Pe cer? Pe mine? Ori poate pe veşnicie? De ce eşti, octombrie, atât de toamnă şi eu atât de departe?
Florin T. ROMAN
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
