RUGĂCIUNE 2

Dac-aş avea puterea
să transform
noaptea în zi,
întunericul în lumină,
gerul în căldură,
nebunia în înţelepciune,
nedreptatea în dreptate,
spaima în curaj,
desfrâul în cumpătare,
păcatul în virtute,

dac-aş avea puterea
să curm suferinţa copiilor,
să dau odihnă bătrânilor,
să omor moartea cu viaţa,
să opresc timpul
într-o clipă de fericire,

dacă aş avea
toată această putere
nu aş face nimic
şi aş zice:
„Doamne, facă-se voia Ta !”

RUGĂCIUNE 4

Într-o după-amiază mohorâtă
de toamnă târzie
mă întorceam de la muncă,
îngândurat şi trist,
pe aceeaşi imuabilă alee
din acelaşi imuabil parc,
printre aceiaşi imuabili castani,
iar o frunză desprinsă
de undeva de sus
mi-a căzut pe creştetul capului,
mi s-a prelins pe frunte,
apoi pe umăr
şi s-a pierdut tăcută
printre urmele paşilor mei
şi mai tăcuţi.
Când am ajuns acasă
şi-am dat întâmplător cu ochii
de aceeaşi imuabilă icoană
de pe acelaşi imuabil perete
dinspre Răsărit
am tresărit
şi m-am trezit spunând:
Iartă-mă, Doamne,
 am uitat să-Ţi sărut mâna!