Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 02 Mart. 2019
Autor: Mărioara MOISA, Cluj-Napoca
Publicat: 03 Mart. 2019
© Mărioara Moisa, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com sau editura[at]agata.ro
Aflat o săptămână ca pelerin în Țara Sfântă în luna februarie 2019, am avut-o alături ca un înger divin, călăuzitor și păzitor în cel mai sfânt loc de pe pământ, pe D-na Gabriela Baddour, o româncă sadea, creștin-ortodoxă, născută în România, la Arad la 1 decembrie 1961, de Ziua Națională a României, stabilită definitiv pe Pământul Făgăduinței, în decembrie 1988, prin căsătoria cu un medic palestinian creștin ortodox din Betleem.
Cu studii filologice în România și a artelor la Glasgow în Anglia, Gabriela este o ființă deosebită, plină de sensibilitate, naturalețe și frumusețe fizică și sufletească și lucrează în calitate de ghid turistic, scrie proză și poezie, în acest loc sublim în care se împletește ca nicăieri în lume realitatea simplă cu divinul. Poeziile ei sunt cunoscute și apreciate în Israel și nu numai, primul volum de poezie Desfrunzirea de taină, a apărut în România la Editura Litera în anul 1982. A participat și la două expoziții de pictură la Universitățile din Beit Lehem și Hebron.
Scrie și azi cu aceeași dăruire, dragoste pentru oameni și pentru toți aceei creștini care fac un popas în Țara Sfântă, pentru că, așa cum spune poeta: ,,pelerini suntem cu toții prin această viață.” Scrie cu har și cu dar divin, cu emoție și grijă pentru fiecare cuvânt, cu credință și respect, pentru locurile de taină și dumnezeire pe care le calcă, cu pasiune, talent și înalt profesionalism, convinsă fiind că :,, sufletul, trăirile, unele gânduri se pot exprima, descătușa, prin poezie.”(Din Caietul de literatură nr.14/Cercul Cultural Petah Tikva) .
Este o profesionistă care știe să citească sufletul omului, care prin atitudine și cuvânt reușește să facă frumosul mai frumos, misterul mai înțeles și taina mai luminată, de aceea acolo, în acel spațiu oriental, am simțit-o alături de mine și de sufletul meu, ca pe o lebădă albă, pe oglinda unui lac albastru plin de iubire și de divin. Pentru ai descoperi sufletul,o readuc în atenție cu două poezii din Caietul Nr.14/,,….aș vrea să ningă”:
Ploaia de gând
mi se cere să înțeleg
mișcarea, pulsul cuvintelor,
trecerea culorilor prin frunze,
respirația orelor
în miezul privirilor
și o altă despărțire
o altă distanță
între lacrimi și sărut,
unde ești tu în tot
ce mi se întâmplă
sau se repetă ca o lege?
insinuantă cădere în cuvânt,
aplecată spre tine
ploaia serii din gând:
beția de a înțelege
-nu de-a cunoaște pe de rost-
din toate
ce și cine am fost.
…tu, Cel care…
tu bați caii depărtărilor mele
cu un snop de stele;
tu locuiești în inima mea
și probabil ai putea locui
în sâmburi, în semințe, în flori
până la genunchii soarelui;
tu ești dimineața
care mi se desprinde de tâmple
noaptea care-mi sărută pleoapele:
vreau să fii tu acel
care-mi știe numele
și pe de rost
amintirile.
A consemnat:
Mărioara MOISA/Cluj-Napoca
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania