La sfârșitul lui ,,brumar” al anului 2009, când văzduhul face eforturi de a ne prevesti că se apropie iarna, timp propice pentru șezători, taifasuri și reactivarea tradițiilor și obiceurilor de iarnă, momente pentru a suține un act de cultură, apare Revista ,,Vorniceneanul”. Altă denumirea, cred că nici n-ar fi fost potrivită!

,,Vorniceneanul” apare pentru a răspunde inițiativelor intelectualilor vorniceneni, pentru a fructifica valorile culturale și spirituale ale exstenței din această localitate rurală.

Acțiunea este determintă de respectul acestora față de locul unde s-au născut, crescut și învățat, față de concetățenii lor în mijlocul căror au trăit și s-au format.

Revista își propune umătoarele obiective:
– orientarea intelectualilor satului către viața de zi cu zi ale locuitorilor, mergând după îndemnul din spusele, de acum un veac, ale poetul Alexandru Vlahuță ,,Se petrec atâtea drame palpitante sub ochii noștri, e așa de plină de interes și așa de puțină exploatată viața…”.
– descoperirea, cunoașterea și popularizarea unor familii, personalități, fii ai satului Vorniceni, care de-a lungul istoriei comunității s-au remarcat prin faptele lor și au contribuit la dezvoltarea economică, socială, spirituală a localității, au fost alături de efortul națiunii române pentru propășirea ei, căci pe bună dreptate ajungem la vorba lui Iorga: „Eşti tu însuţi prin ceea ce pǎstrezi din sufletul celor pe care i-ai cunoscut”.
– descoperirea, promovarea și conservarea valorilor culturale tradiționale, a obiceiurilor și arte populare. Prin acesta se va recunoaşte, totodatǎ, un adevǎr ale valorilor spirituale și materiale ale acestor locuri, existența omului pe meleagurile Vornicenilor, fiind semnalată cu aproape 5000 de ani în urmă (dovada descoperirile arheologice de la Lutărie, Valea Ibănesei – cultura Cucuteni).

În concluzie, prin „Vorniceneanul” dorim să dăm sens vieții satului, să ne apropiem de oamenii săi, să rămână ceva… , fiindcǎ acelaşi Iorga spunea: „Şi, în viaţǎ, în simţire, în scris, în gând, când te uiţi mai bine, rǎmâne mai ales ce ai dat altora, ce ai lǎsat de la tine, ce ai jertfit”.
       
Să ne ajute Dumnezeu!