Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    GÂNDURILE MELE … Aurel Gheorghiţă, profesor, Iaşi

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    GÂNDURILE MELE …

    Primit pentru publicare: 28 Iul. 2019
    Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
    Publicat: 05 Aug. 2019
    © Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

    Aurel Gheorghiţă, profesor, Iaşi

    GÂNDURILE MELE …

                                 MOTO : Sub fruntea mea se nasc și mor
                                                             Brăzdând în inima-mi adânci canale
                                                          Gândiri profunde și gândiri banale
                                                                     Despre PREZENT , TRECUT și VIITOR .

    Sunt proprietarul gândurilor mele
    Și în calitatea ce o am , sunt obligat
    Să completez o ,, declarație de-avere ” ,
    Pe care o depun în fiecare an la ,, FISC ” .

    Și-o fac mereu onest , corect , disciplinat ,
    Nevrând să îmi asum cumva vreun risc –
    Să mă trezesc intrând ,, mascați ” pe poartă ,
    Că nu mi-am declarat ,, averea ” toată .

    Și-apoi , mai e ceva : eu chiar mă tem
    De ce se spune-n numeroase rânduri ,
    Că s-ar fi inventat drăcesc sistem –
    Un aparat ce receptează gânduri !
                            ///

    Și sunt așa de multe , că mă-ntreb cum fac
    De s-aciuează – atâtea – n bietu-mi cap ?
    Puzderie de gânduri felurite
    Se-nghesuie , se zbat cu-nverșunare
    În curtea minții mele … Bulucite
    Își caută spre lume drum , cărare .

    Parcă stârnite de Eol , nebune
    Palete ale minții-nvârt amețitor ,
    Și nu-nțeleg , la urma urmelor , ce vor ,
    De ce se zbat , ce urmăresc anume ?
                            ///
    Precum spuneam , sunt gânduri diferite :
    Unele-s normale , altele-s ciudate ;
    Gânduri firești , dar multe-s și trăsnite ,
    Și greu mi-e să le stăpânesc pe toate !

    Așa de pildă , într-o seară de Florar ,
    Dintr-o celulă-a minții mele-a evadat ,
    Să vadă cum arată Țara-n Centenar
    Un gând rebel , ce-a mai fugit și altădat’ .

    Umbla așa , hai-hui , vreo săptămână
    Bătând întreaga țară-n lung și-n lat ;
    La-ntoarcere venea spăsit să-mi spună
    Ce-anume-a mai văzut , ce-a mai aflat ;
                            ///

    Atunci , în mai , când iar a revenit ,
    Părea o culme a-ntristării ,
    Un monument al disperării ,
    Cum eu nicicând nu l-am mai pomenit !

    Încremenit și mut , un bloc de piatră ,
    Ținând privirea – nfiptă în pământ ,
    Nu putea , parcă , un cuvânt să scoată …
    Abia într-un târziu a început :

    ,, Cei ce au plăsmuit Țara cea Mare
       Și visul secular l-au împlinit ,
       Și-au pus nădejdea-n vremea viitoare ,
       Că ce-au făcut va fi păstrat și prețuit !

       Dacă-ar putea ieși din criptele mortuare
       În care odihnesc pentru vecie ,
       Ar fi cuprinși de o nespusă consternare ,
       Căci și-au dorit o altă Românie .

       Azi nu mai este ca la început ,
       În vremea generației Unirii ,
       Din rotunjimea ei a mai pierdut ,
       Fiind mereu o victimă-a ciuntirii .

       De pildă , Basarabia- ROMÂNEASCĂ- ! –
       Din trupul Țării iarăși dezlipită ,
       A devenit, din nou , rusească
       Iar Bucovina, și-acum e ciopârțită .

       Pe lângă-aceste mari calamități –
       Mai sunt și alte , din păcate –
       E un tablou al tristei realități
       De care n-am crezut c-om avea parte .

       Ne pleacă-ntruna oamenii din țară ,
    Averile cad pradă lăcomiei –
    Și cele din subsol , și cele de afară –
    Rămâne sterp pământul României !

    Situația e grea , devastatoare !
    Chiar azi , când Centenarul e în toi ,
    E atâta ură – atâta dezbinare ,
    Că Țara pare-un teatru de război !

    S-a abătut un vânt turbat, nebun ,
    Al teoriilor ,, noncomformiste ” ,
    Ce vor ca tot ce e moral, frumos și bun
    În viața noastră să nu mai existe .

    De multe ori , în defilări stradale ,
    Unii cu trupuri despuiate
    Cu țestele pătrate , goale ,
    Ori de letale droguri , fierbântate ,

    Fără rușine cer cuplări ciudate
    Ale lui el cu el și ea cu ea ,
    Scornind motive neîntemeiate
    Sau numai : ,, E modern să fii așa ! ”

    Familia – ,, nvechită ”, e ,, povară ” ,
    Recomandată e poligamia ,
    Sau orice altceva, dar să dispară ,
    Cu ea odată , chiar și cununia !

    În aria dorințelor carnale ,
    Ei vrând să aibă-n vreme mai mult loc ,
    Copilul – altă piedică în cale –
    S-apară mai târziu , ori chiar deloc .”
                           ///
    Apoi din relatare s-a oprit
    Și m-a privit în ochi întâia oară ,
    Cu teama de-a nu fi iarăși pedepsit
    După câte-a suferit prin țară !

    E-adevărat, pleca fără-nvoire
    Gândul acesta nesupus , rebel ,
    La întoarcere îl pedepseam model ,
    Căci mă scotea mereu din fire .

    Acum , mă încerca o întrebare :
    Nu, oare , prea mult l-am obijduit ,
    Că n-am văzut ce suflet are ,
    Și nu sunt eu cel care a greșit ?

    Deci vrând cumva să-l liniștesc ,
    I-am evocat momente concludente
    Când neamul nostru s-a mai întâlnit
    În veacuri , cu așa evenimente

    Și-au fost atâtea ! Uneltiri viclene ,
    Lupte cu puternice armate ,
    Vânzări p-arginți , cu pierderi  însemnate ,
    Dar am rămas TOT NOI prin vreme –

    CREDINȚA , GLIA , LIMBA NU AU MOARTE !

    Primit, 1 august 2019, profesorul nu-i un nou venit în antologiile noastre, este un prezent aproape carte de carte, cine are în mână antologiile, munca noastră, iată, cu asta, am depăşit cifra lui 25, va întâlni în Catalogul cu cele peste 300 de nume ale membrilor lui poza şi textele semnate de  Aurel Gheorghiţă, un prieten aproape statornic, dar talentat după cum se vede: un doritor de România Mare cum o vrem şi noi, aproape fiecare.

    Ion N. Oprea, Iaşi, 1 august 2019

               În calitate de gazdă, bine ne-am reîntâlnit şi în ediţia actuală, Ion N. Oprea, Iaşi, 1 august 2019.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5