Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR

• IOAN  VASIU: – Pe pagina dumneavoastră de Facebook scrie că ați fost realizator de emisiuni TVR. Despre ce emisiuni  este vorba ?
• GEORGES  BOISNARD: – Am fost angajat în TVR în mai    1990 , ca redactor, la redacția „Învățământ”( ulterior Educație) pentru emisiuni de istorie în cadrul programului „Teleșcoală”. Acolo am început să fac, la început, cam un an de zile pe peliculă, apoi pe casete beta, documentare de istorie cu durata de 25 de minute pentru elevi dar și pentru marele public. În general îmi alegeam subiectele după programa școlară, atât din istoria României cât și din istoria universală. În 26 de ani petrecuți în TVR am realizat circa 400 de filme documentare de istorie și istorie culturală.
•  În 1993 Paul Everac a înființat o secție de istorie atașată redacției „Viața Spirituală” și am fost mutat acolo. Am stat doar un an, după care am fost rechemat la redacția Educație, unde venise redactor șef Cornelia Rădulescu, care făcea „Teleenciclopedia”. Acolo am reluat vechea emisiune dinainte de 1989  „O viață pentru o idee”, căreia i-am schimbat titlul în „Oameni care au fost” (după cartea omonimă a lui Nicolae Iorga). Erau documentare biografice de 30 de minute ale unor personalități din trecut, din toate domeniile. Am realizat 30 de ediții. În 1995 am luat cu examen funcția de realizator de emisiuni, cea mai înaltă funcție editorială în TVR în acel moment, avându-l șef de comisie pe Iosif Sava. În 1997 am luat prin concurs funcția de redactor șef adjunct, șef secție istorie, la redacția „Viața Spirituală-Istorie”. Am ocupat funcția până în 1999, când s-a modificat organigrama și n-au mai existat redactori șefi adjuncți. În acea perioadă am realizat un serial, „Istoria românilor povestită de Neagu Djuvara”, avându-l ca protagonist pe celebrul istoric.
  În 2004 și 2005 am participat cu câte 2 episoade la două seriale importante, „Ștefan cel Mare 500” și „România în anii celui de-al doilea război mondial”, ultimul realizat doar pe secvențe de arhivă. În 2007 am câștigat prin concurs funcția de manager de proiect pentru campania „Restaurare” pe un format BBC-Endemol. Campania a constat în prezentarea a 30 de monumente istorice, care trebuiau restaurate, câte 3 dintr-o regiune a țării într-un film de 50 de minute, deci în total 10 filme, iar publicul vota la fiecare film monumentul câștigător. Finala   s-a făcut în direct, votându-se monumentul câștigător al campaniei, din cele 10 rămase. Campania s-a realizat abia în 2009.
   În paralel cu emisiunile de istorie am realizat pe TVR cultural trei emisiuni săptămânale (în colaborare cu două colege), respectiv : „Colecționarii” , despre colecții publice și private de artă din 2002 până în 2005, apoi „Simetrii” emisiune de reportaje și documentare de arhitectură, din 2005 până în 2009, apoi „Decor și stil” din 2009 până în 2012, când TVR cultural   s-a închis.
  Înainte de pensionare, am participat la campania TVR  „Anul Brâncoveanu” cu un documentar de 50 de minute despre domnia voievodului martir.
• I.V.: – Câți ani ați lucrat în Televiziunea Română ?
• G.B.: –  Am lucrat în TVR exact 26 de ani, din 25 mai 1990 (întâmplător pe legitimație aveam trecută ca dată de angajare chiar ziua mea de naștere! Așa s-a nimerit!) , până în 25 mai 2016, când am împlinit 65 de ani.
• I.V.: – Alături de care mari oameni de televiziune ați activat în cadrul TVR ?
• G.B.: – Am avut ocazia să colaborez cu doi „monștri sacri”, respectiv Cornelia Rădulescu și Iosif Sava. Cornelia mi-a fost doi ani redactor șef și mi-a acordat și onoarea să-mi difuzeze la „Teleenciclopedia”  trei documentare realizate de mine, despre Alexandru Ioan Cuza, Carol I și Ferdinand. Era chiar o mare onoare și răspundere, emisiunea fiind în general realizată din filme importate. Iosif Sava m-a invitat ca și co-moderator în cinci emisiuni, în general când invita istorici precum Dinu C. Giurescu, Zoe Petre, Neagu Djuvara etc. Am avut o colaborare și cu Mihai Tatulici la două ediții ale celebrei emisiuni  „Veniți cu noi pe programul doi”, dedicate actului de la 23 august 1944.
• I.V.: – Care sunt premiile importante pe care le-ați obținut în decursul anilor ?
• G.B.: – Individual, am avut doar o nominalizare la premiile APTR în 2006, pentru un documentar despre Corneliu Coposu. Am avut însă câteva premii colective tot APTR: în 2005 pentru „Ștefan cel Mare 500”, în 2010 pentru „Restaurare” și în 2015 pentru „Anul  Brâncoveanu”. În 2016 am obținut și un premiu colectiv, premiul special UCIN pentru serialul „Deportații” realizat în secția de istorie, la care am participat cu câteva episoade, dedicat deportaților în Bărăgan în anii 50.
• I.V.: – Din ce asociații și uniuni faceți parte ?
• G.B.: – Sunt membru UCIN și UZPR.
• I.V.: – Ce preocupări aveți de când sunteți pensionar ? 
• G.B.: –  În afară de grija nepoatei mele din București și a cățelușei, pe care le ador, ascult muzică clasică, citesc și sunt pasionat de antichități  și decorașiuni interioare, domenii pe care le studiez cu plăcere dintr-o serie de albume și din materialul foarte bogat pe care mi-l oferă internetul. Lucrez mai demult la o carte de istorie, pe care sper să reușesc s-o termin.
• I.V.:-Ați regretat vreodată că nu ați ales o altă profesie ?
• G.B.: – Intrarea în televiziune a fost pentru mine o surpriză neașteptată la care nici nu speram! În adolescență visasem la un moment dat să fac regie (am evitat însă pentru că erau foarte puține locuri) așa că, după cum se spune, câteodată     „le mai aranjează Dumnezeu!” A fost o ocazie să intru într-o lume minunată, să fac o profesie fascinantă de care devii dependent și să-mi valorific o diplomă cu 10 la istorie, luată în 1980, pe care n-am putut-o valorifica pentru că atunci mi se punea condiția să fiu membru PCR. Cum făcusem inițial Școala tehnică de arhitectură (istoria am făcut-o ulterior la fără frecvență) am continuat să lucrez în proiectare, până în 1990, când s-a ivit ocazia să dau un concurs de angajare în TVR. O șansă extraordinară!