Georgeta BOLEA
Din volumul de poezii Lacrimi la români. Credință și iubire, Botoșani: Agata – 2017

Dor de ocrotire

Hai, veniți mai aproape…! Lacrima lor ne cheamă
Cât toată roua verii… și-s lungi zilele triste.
În noaptea-ntunecată, în ganguri e frig, spaimă!
Ocrotește-i om bogat! Fii, tu, Bogatul Christe!
Copii să nu mai plângă…! Mame să nu mai geamă!

O, Doamne! Cum nu vin, nu cer…! Vă așteaptă-n taină!
Oameni buni… prieteni, frați, surori, mamă iubită!
Dați-le în loc de zdrențe, haine, caldă hrană,
Chemați-i alături la masa voastră – aburită
Să nu mai tremure, flămânzi în plină iarnă!

Nu risipiți avutul! Dați-le-o casă, două…
Să se încălzească-n ele, e dorul lor fierbinte.
Cu ochii plini de lacrimi, ca primăvara-n rouă!
Că desfătarea lor e o rugă-n dulci cuvinte,
Cu mâinile în deznădejde amândouă!

Inima voastră e-n stare să simtă, să știe,
Că suferințele lor s-or termina vreodată,
Că viața noastră în cer va fi doar armonie
Acolo ei nu vor mai umbla prin ger și zloată
Și sufletele nu vor rătăci în pustie.

Acolo sus, cu toți, cu îngeri în părtășie
Dăruindu-ne Acelui ce-n doru-i ne așteaptă,
Bucurându-ne în marea Lui împărăție
De-o masă sfântă, aburită, îndestulată,
Aceasta mi-i dorința unică – Sfântă – vie!