Georgeta BOLEA

Omule de munci…

Tu, omule de munci! Nimic nu spui?
Te lasă gol împărăția! Cui?
Îți ia haina și trupul, la unii aripa
Și-apoi încearcă ca să se dezică!
Nu faci nimic, tu, omule de munci
Din ele viitorul să-ți prezici?
Prezentul din trecut încearcă să renască
Nu vrei un viitor cu fața duhovnicească?
Să îngropăm trecutul? Să-l uităm?
Aceasta-i lumea nouă pe care o creăm?
Vechi gemete, tot ard astăzi în tine
Tu omule de munci, ce-nduri ocară și rușine
Trist, în vremea nouă, de decenii începută,
Pentru vrednică ’nălțare, ți-i calea pierdută?
Păcatul tău, române, din naștere, e-o faimă
Pe nimeni nu văd să de-a ’napoi de spaimă,
Nici de păcat de-amor, nici de-a fura se teme
Ba-și fac pe-ascuns mari palate, avere
Calcă și muribunzii în picioare
Și pe cei ce muncesc pentru-a țării schimbare!