Georgeta BOLEA

Țara mea

Românie, înger blând
Țara mea frumoasă,
Spicul tău e cam plăpând
Și ai morți pe masă.

Străjuie la a ta masă
Duhul răzvrătirii negre –
Suflet românesc apasă,
O nouă doină geme.

România mea străbună
În mantie de aur pur,
Grâiele de pe colină
Uscate-s în noul drum;

Am s-aleg să-i simt aroma
Ponoarelor cu maci și tei,
Leagănul de flori mă cheamă
Cu mărgele și cercei.

Pădurea-mi face chemare
La ruga mănăstirii,
Să vărs vii mărgăritare –
Nădejdea înnoirii.

Te cheamă umilă-n rugă
Bunul lumii mântuitor
Să scapi de atâta trudă
Și de jalea din ogor.

Arhanghelii din cer strigă:
Unde-ți sunt copiii tăi!
Rima, adevăr mi-i rugă,
Adă-i, Doamne înapoi!