În existența sa, ca manifestare artistică de sine stătătoare, de puțin peste jumătate de secol, pictura naivă românească a reușit să se afirme și să devină un stil al artei plastice apreciat de un număr tot mai mare de iubitori ai artei. Din deceniul al șaptelea al secolului trecut, de când a fost promovată instituțional în România, pictura naivă a oferit cadrul  în care, oameni talentați, provenind în cea mai mare parte din mediul rural, s-au putut exprima pe plan artistic, creațiile lor, inspirate în mod deosebit din lumea în care trăiau, fiind promovate în țară și dincolo de hotarele acesteia.

•             Primele manifestări expoziționale dedicate  picturii naive, au fost expozițiile republicane, organizate, începând din anul 1967, care aveau ca scop concret sprijinirea inițiativelor de sistematizare rurală. Participanții, artiști amatori, fără nicio inițiere în domeniul picturii, au surprins prin  ineditul și prospețimea lucrărilor lor, prin nenumăratele aspecte ale lumii materiale și spirituale ale satului românesc pe care le-au ilustrat, impunând definitiv pictura naivă, în cadrul vieții artistice a țării.
•             Printre  pictorii  care s-au remarcat în cadrul primelor manifestări expoziționale de artă naivă din România, s-a numărat și botoșăneanul Gheorghe Sturza (1904 – 1984), ale cărui lucrări au fost expuse pentru prima oară, în cadrul expozițiilor republicane de pictură ale artiștilor  amatori, din anii 1967 și 1969.  La expoziția republicană din anul 1970  a fost recompensat cu Premiul I, pentru lucrarea intitulată ,,Satul viitorului” . Acest prim succes a făcut ca numele său să fie cunoscut și apreciat, iar lucrările să-i fie solicitate pentru a fi expuse în expoziții de artă naivă din țară și străinătate.
•  Notorietatea de care s-a bucurat la puțin timp de la debutul artistic, a atras atenția juriului de la ,,Întâlnirile Internaționale ale Artei și Culturii”, de la Lugano – Elveția, din anul 1973, care a propus să-i fie acordat un premiu și criticului de artă francez Anatole Yakowsky, fondatorul Muzeului internațional al artei naive de la Nisa, care l-a menționat în ,, Lexiconul Artei Naive Universale”. Datorită lui Gheorghe Sturza, arta naivă din Botoșani a fost   amintită, de asemenea, în ,,World Encyclopedia of Native Art”, apărută la Londra, în anul 1984, în care se amintește faptul că în Botoșani se desfășoară un salon de artă naivă, important pentru întrega Moldovă. Publicaţia citată, făcea trimitere la primul Salon de Artă Naivă a Moldovei care, datorită prestigiului de care se bucura Gheorghe Stuza, a fost organizat în anul 1975, la Botoşani.
• Despre Gheorghe Sturza, cel mai cunoscut pictor naiv botoșănean, în ciuda notorietății și  a prețuirii de care s-a bucurat, pe plan național și internațional, se cunosc prea puține amănunte. Afirmarea sa târzie, interesul redus pentru pictura naivă acordat de instituțiile care coordonau cultura botoșeneană în perioada în care acesta și-a realizat cea mai mare parte a lucrărilor sale, lipsa unor referiri în presa locală la personalitatea sa, au făcut ca pictorul să fie cunoscut mai cu seamă prin lucrările sale.  Acestea, păstrate în parte, în patrimoniul Secției de Artă a Muzeului Județean Botoșani, a unor muzee de artă din țară și străinătate sau în colecții particulare, ni-l relevă ca pe un artist original, cu un stil propriu, pe care l-a păstrat nealterat de-a lungul întregii sale cariere artistice, el şi tablourile sale, fiind exemplul cel mai concludent a ceea ce înseamnă pictor naiv și evident, pictura naivă autentică, nealterată și neinfluiențată de niciun factor perturbator.
• Gheorghe Sturza a început să picteze, după ieșirea la pensie, stimulat de interesul manifestat de mediul cultural al timpului, pentru creațiile artistice ale amatorilor. A pictat, așa cum a simțit, fără a avea vreo îndrumare din partea cuiva, în acest sens. Pictorul Victor Hreniuc, profesor la Școala Populară de Artă din Botoșani, a cărei activitate a început în anul 1968, evocând personalitatea artistului, își amintea  că l-a cunoscut pe Gheorghe Sturza în acea perioadă, spunând despre acesta că  : ,,… A lucrat în atelierul nostru destul de mult. Era muncitor și avea o voință fermecătoare. Nu avea pregătire în domeniu deloc și astfel arta naivă a lui  era absolut autentică. El colora, până a veni la noi cu vopsele din cutii, cele folosite în gospodărie, apoi a văzut tuburile de culoare, a văzut că amestecul e mult mai ușor. Era un pictor original, chiar în comparație cu cei din Jugosavia Serbia sau Muntenegru. Ceilalți încercau volumul, evidențierea, perspectiva. La Sturza totul era nativ, din instinct și înșirat plat, o perspectivă vericală”.
• Originalitatea lui Gheorghe Sturza, constă nu doar în cele remarcate de pictorul Victor Hreniuc ci și în faptul că, spre deosebire de cei mai mulți pictori naivi ai timpului său, nu a ales ca subiect predilect al lucrărilor, lumea satului. Puține dintre tablourile sale au o asemenea tematică – „Satul  viitorului” , „Colectivistă” – cele mai multe fiind inspirate din mediul urban, cu precădere din Botoșani, orașul în care s-a născut și și-a petrecut întreaga viață.
• Cea mai mare parte a tablourilor lui Gheorghe Sturza redau peisaje urbane, ilustrând transformările pe care oraşul în care a trăit le cunoştea, care l-au frapat și pe care s-a simţit tentat să le redea, așa cum le-a perceput. Este de înțeles acest fapt, deoarece, anii debutului său artistic au coincis cu restructurarea administrativ – teritorială a țării, cu formarea județelor și cu dezvoltarea într-un ritm accelerat a ținuturilor rămase în urmă, inclusiv a Botoșanilor. Cartierele de locuințe, întreprinderile industriale, clădirile sediilor noilor instituții administrative înfiinţate, școlile, spitalele, ridicate în doar câțiva ani in oraşul in Botoşani, nu puteau să nu-l  impresioneze și să nu le reproducă în lucrările sale. Nu a putut, de asemenea, să nu redea în tablourile sale, unele dintre cele mai importante edificii şi locuri frecventate de botoşăneni, clădirea Muzeului Judeţean de Istorie , cea a Halelor şi Parcul Eminescu, regăsindu-se între acestea.
• Aspectele pe care pictorul a simţit că trebuie să le imortalizeze în tablourile sale, sunt redate fără simţul proporţiilor, a perspectivei şi a oricărei ierarhii a dimensiunilor, imaginile trimiţându-ne la  maniera în care pictează şi desenează copii. Totul este expus vertical – străzile, oamenii, maşinile, copacii, dar imaginea de ansamblu este una tonică, iar pentru botoşăneni, recognoscibilă. În privinţa coloritului, artistul nu foloseşte o gamă largă de culori, verdele, roşul, galbenul, albul şi cărămiziul, fiind cele mai utilizate, fapt care face ca imaginile pictate să fie luminoase şi senine.
• Dintre tablourile inspirate din viaţa citadină, se detaşează, prin detaliile care le fac emblematice pentru pictura naivă :,, Piaţa din Botoşani”, ,, Parc de odihnă”, ,,Colţ din Botoşani”, ,,Muzeul Judeţean”, ,,Vechea casă Nicolae Iorga” şi  ,,Stradă”.
• Între tablourile realizate de Gheorghe Sturza, se regăsesc, câteva care redau flori: ,, Bujori”, ,, Crin exotic”, ,,Crini şi crizanteme”, care atrag atenţia nu atât prin asemănarea cu cele reale, ci mai ales prin faptul florile sunt supradimensionate, în raport cu suportul care le susţin, acoperind totalitatea tabloului,  şi portrete: ,,Portret”, ,,Portret de fată”, ,, Portret de femeie” în realizarea cărora, asemeni manierei în care tratează acest subiect majoritatea pictorilor naivi, nu a urmărit redarea  stării de spirit a personajelor reprezentate, a căror identitate, de altfel, nici nu o dezvăluie.   Portretelor  incluse în acest album, li se alătură un interesant,, Autoportret”care-l reprezintă pe artist în jurul vârstei de 70 de ani, imaginea picturală fiind aproape de cea în care şi-l amintesc cei care l-au cunoscut.
• Opera unui artist – cu atât mai mult a unui pictor – nu poate să nu fie influienţată de evenimentele cărora le-a fost contemporan, de cultura sa şi nu în ultimul rând de întâmplările deosebite din istoria ţării sale. Acest fapt îl constatăm şi din câteva dintre lucrările lui Gheorghe Sturza : ,,Dacia în timpul lui Decebal” ,,Cetatea Sucevei”,  ,,Pentru dezrobire”, ,,Mausoleul veteranilor“,,,Interior din Muzeul Flămânzi”, care fac trimitere la războaiele daco-romane, anii de glorie ai Moldovei lui Ştefan cel Mare, Războiul pentru Independenţă, Primul Război Mondial şi răscoala din anul 1907. Realizate în aceeaşi manieră ca toate celelalte lucrări, fără perspectivă şi fără plasarea personajelor şi a elementelor care dau substanţă imaginii în planuri diferite, cu titluri care nu au întotdeauna legătură cu ceeace reprezintă imaginea pictată,  tablourile amintite mai sus dovedesc, dincolo de modul în care au fost create, implicarea emoţională a artistului, faptul că nu putea trece nepăsător pe lângă lucruri pe care le-a învăţat în şcoală şi le-a rememorat în diverse momente ale vieţii sale.
• Unul dintre tablourile create de Gheorghe Sturza, îi reprezintă pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, felicitaţi de un grup de pionieri. Uşor de recunoscut după fizionomia feţelor şi a îmbrăcăminţii purtate, cei doi soţi, supradimensionaţi, atrag asupra lor atenţia privitorilor, dând tabloului caracterul unei lucrări omagiale. Faptul în sine, nu poate fi negat, deoarece acest gest îl făceau şi alţi creatori de artă, dar Gheorghe Sturza l-a făcut fără nicio intenţie. El nu a aşteptat şi nu a primit nicio recompensă pentru arta sa – în afara diplomelor care i s-au acordat pentru participarea la diverse manifestări expoziţionale – pe care a înţeles-o ca pe un mod de a-şi salva sufletul şi nu de a-şi câştiga existenţa.
• Creaţia pictorului naiv Gheorghe Sturza, s-a bucurat de apreciere naţională şi internaţională. Tablourile sale au dat valoare expoziţiilor în care au fost expuse, aducând un plus de imagine Botoşanilor. Pictorul a avut bucuria de a fi premiat la cele mai importante manifestări expoziţionale de artă naivă din ţară şi remarcat  de specialiştii străini, dar nu a primit nici recompense băneşti pentru succesele sale şi nici nu a fost invitat la vreuna dintre expoziţiile de peste hotare în care i-au fost expuse lucrările. Diplomele care sunt reproduse în acest catalog, sunt o dovadă a faptului că Gheorghe Sturza a fost un artist autentic, un reprezentant de primă mărime al picturii naive româneşti, şi un argument care întăreşte justeţea deciziei ca Salonul Internaţional de Artă  Naivă organizat anual la Botoşani să-poarte numele.

Gheorghe Median