Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
GLASUL PĂDURII
Teodor EPURE
Sub un soare palid al dimineții
Retina sufletului meu s-a încărcat,
Cu imagini luminoase ale vieții
Care-n decursul anilor s-au derulat,
.
La umbra ierburilor verzi m-am culcat,
Glasul de vis al pădurii am ascultat,
Pădurea cu triluri de privighetori,
Cu petale trandafirii și diverse flori.
.
De fiecare dată mă bucuram,
De atâtea frumuseți pe care le-ntâlneam,
De pomii-nfloriți pe care-n brațe îi strângeam,
De clipele când vântul îl astâmpăram.
.
Verdele crud,ploaia,răcoarea,m-au liniștit,
Muzica razelor de soare m-a bucurat,
Speranța mai mult ca oricând m-a înviorat,
Înțelepciune și virtute am câștigat.
.
Am scris un nume pe o frunză argintie,
Am aruncat-o în pârâul din câmpie,
Cu speranța că va pluti odată
Spre marea cea mare îndepărtată.
.
Am bătut cu ciocanul până am scris un vers,
Niciun cuvânt să fie interpretat invers,
Tot ce scriu poate ușor să dispară,
Dar ce rămâne-n suflet va dura o vară.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania