Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Grigore Botez-un cărturar de excepţie

O mare personalitate a plaiurilor botoşănene a fost şi rămâne Grigore Botez. Arhicunoscut în lumea culturală ieşeană, Grigore Botez a fost şi este un deschizător de drumuri în domeniul biblioteconomiei şi nu numai.
            Născut în Hăneşti, la 15 septembrie 1910…
…chiar în luna şi anul când tatăl său, preotul Dumitru Botez punea piatra de temelie a Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, Grigore Botez s-a dovedit a fi un copil studios încă din copilărie. Făcând parte dintr-o familie numeroasă (şapte fraţi) tânărul Grigore nu a fost „dădăcit” de mic şi a crescut fără ifosele pe care le-ar fi putut avea un copil de preot la vremea respectivă. La şcoală a mers împreună cu ceilalţi copii de vârsta lui, mai întâi la Hăneşti, unde a absolvit clasele primare apoi, pentru a urma clasele secundare, s-a înscris la Liceul „Anastasie Başotă” din Pomârla (localitate unde îşi avea bunicii din partea tatălui), pe care l-a finalizat prin examenul de bacalaureat susţinut în anul 1928. Pasul următor în conturarea personalităţii lui Grigore Botez a fost frecventarea cursurilor Facultăţii de Litere şi Filozofie, a Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi în specializarea limba şi literatura franceză. În anul 1937 susţine examenul de licenţă cu lucrarea „L’oeuvre de Stendhal”, iar priceperea şi dăruirea intelectualului Botez au determinat forurile superioare să-l trimită la specializare în Franţa, mai întâi la Dijon, apoi la Paris.
            Întors în ţară…
…a continuat să cerceteze şi să se perfecţioneze în domeniul pe care l-a preţuit toată viaţa – biblioteconomia, dar în paralel a profesat şi în învăţământ. În acest sens Grigore Botez a activat în următoarele domenii:
1. bibliotecar al centrului de studii franco-române „Luteţia” din Iaşi (1934-1940);
2. custode (1938), bibliotecar ajutor (1941), bibliotecar (1943), bibliotecar principal (1945) şi bibliotecar şef (1946-1948) la Biblioteca Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi;
3. director adjunct al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi (1949);
4. director al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” din Iaşi (1950-1976);
5. profesor de limba franceză la Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1937-1938);
6. profesor de limba franceză la Liceul „Mihail Kogălniceanu” din Iaşi (1941-1943);
7. profesor de limba franceză la Liceul Militar din Iaşi (1943-1944 şi 1947-1948).
            Peste 25 de ani în funcţia de director…
…a Bibliotecii Central Universitară este recompensa primită de Grigore Botez dar, totodată, o nouă încercare în descifrarea tainelor ascunse de cărţi. Liviu Moscovici în revista „Biblioteca”, îl prezenta pe Grigore Botez, sub titlul „Un mare cărturar ieşean” astfel: „Este greu de stabilit jaloanele activităţii bibliotecarului Grigore Botez, cărturar care a onorat cu funcţia de preşedinte Asociaţia bibliotecarilor din România, cărturar care a onorat prin participarea sa numeroase manifestări ştiinţifice internaţionale, cărturar care a onorat catedra de istorie literaturii franceze la institute de învăţământ superior din Iaşi. Câteva elemente sunt însă necesare a fi subliniate. A fost prezent în biblioteconomia românească cu lucrări dedicate istoriei bibliotecilor româneşti („Studii şi cercetări de bibliologie, 1963), cu studii referitoare la prezenţa unor mari personalităţi ale culturii noastre în viaţa bibliotecară. A scris despre B.P. Hasdeu şi despre Eminescu bibliotecar la Iaşi („Călăuza bibliotecarului”, 1957 sau volumul „Prima sesiune ştiinţifică de bibliologie şi documentare”, 1955). A căutat să pună în valoare imensul fond de manuscrise literare din Biblioteca universitară Iaşi, participând la editarea volumelor „Scrisori către Ibrăileanu” (Bucureşti, 1966, 1971, 1973).”
            Cercetarea ştiinţifică a fost principala preocupare…
…a directorului de bibliotecă, continuă Liviu Moscovicianaliza făcută asupra activităţii lui Grigore Botez. În această perioadă au apărut sub egida Bibliotecii Cetrale Universitare Iaşi o serie de mari bibliografii dedicate revistelor ieşene („Viaţa românească”, de exemplu) bibliografii care au deschis seria unor indici de mare importanţă în studierea presei literare româneşti. Tot în perioada directoratului său, personalul bibliotecii a avut posibilitatea alcătuirii unor bibliografii dedicate unor mari personalităţi ale istoriei româneşti. Problematica cercetării bibliografice se regăseşte într-o serie întreagă de articole şi comunicări care au apărut sub semnătura lui Grigore Botez fie în presa de specialitate, fie în publicaţiile de cultură ieşeană. Reţinem articolele teoretice referitoare la bibliografia locală („Călăuza bibliotecarului”, nr.2, 1958), articole care şi astăzi sunt valabile sub aspectul demersului făcut pentru accelerarea bibliografiei locale în bibliotecile ştiinţifice şi publice.”
De numele lui Grigore Botez este legată şi modernizarea sistemului de funcţionare al bibliotecilor. În anul 1956, timp de 3 luni, bibliotecarul Botez a fost detaşat în Bucureşti pentru a ajuta la organizarea Bibliotecii Centrale de Stat. A contribuit la creşterea numărului de volume a instituţiei pe care o conducea, de la 600.000 de volume în 1949 la 1.586.000 de volume în 1975. Realizarea cataloagelor sistematice, introducerea sistemului de clasificare a cărţilor, introducerea sistemului de clasificare zecimală universală, realizarea unor colecţii de carte veche sau realizarea demersurilor pentru schimbul internaţional de carte sunt doar câteva dintre meritele lui Grigore Botez.
Director al Complexului muzeal din Iaşi…
…a fost o altă responsabilitate pe care bibliotecarul Botez a reuşit să o reprezinte timp de 5 ani (1955-1960), cu cinstea şi priceperea care-l caracteriza. Conştient de importanţa funcţiei primite, care presupunea organizarea funcţionabilă a sistemului muzeal din capitala culturală a ţării, Grigore Botez a reuşit să transforme Palatul Administrativ în Palatul Culturii sau să inaugureze Muzeul de Artă (1 mai 1957), Muzeul Etnografic (16 februarie 1958) şi Muzeul Unirii din Iaşi (1959).
Nu pot fi uitate sesiunile organizate la Iaşi
…de Asociaţia bibliotecarilor, unde rigoarea ştiinţifică era dublată de calităţile oratorice ale profesorului Grigore Botez. În şedinţele acestei filiale s-au prezentat pentru prima oară informaţii referitoare la bibliotecile din străinătate,      s-au prezentat referate privind metodologia activităţii de informare, s-au făcut comunicări privind istoria cărţii din Moldova şi Iaşi. Şi, de asemenea, nu poate fi uitată marea sesiune ştiinţifică din mai 1964, dedicată lui Eminescu, sesiune care a reuşit să dovedească realul potenţial ştiinţific existent în bibliotecile din ţara noastră. De o deosebită însemnătate a fost iniţiativa luată de Biblioteca regională Iaşi şi de Biblioteca Centrală Universitară Iaşi de a tipări seria de volume „Contribuţii la bibliografia regiunii Iaşi”, ulterior „Contribuţii la bibliografia judeţului Iaşi”, serie începută în 1964 şi continuată ulterior de-a lungul unui întreg deceniu.”, sunt ultimele argumente prin care se încearcă şi se reuşeşte să se probeze ipoteza potrivit căreia Grigore Botez este un nume mare al bibliologiei româneşti.
Întreaga sa activitate a devenit istorie…
…începând cu 2 iunie 1981, când sufletul profesorului şi bibliotecarului Grigore Botez s-a ridicat la cer, iar trupul i-a fost aşezat spre odihnă eternă în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi. Totuşi, a avut un ţel în viaţă pe care l-a făcut public în ultimii ani ai vieţii: „Am avut întotdeauna dorinţa şi ambiţia de a dărui ceva celorlalţi, de a lăsa pretutindeni un modest semn al trecerii mele prin viaţă”.

Lucian Manole



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 40 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5