GRUPELE SANGUINE LA OVINE
GHEORGHE HRINCĂ
© 2011 Gheorghe Hrincă
© 2011 Editura Agata®
Botoșani,2012

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Agata®.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
fără permisiunea scrisă a Editurii Agata®.
Drepturile de distribuţie aparţin în exclusivitate
Librăriilor Agata®.

PREFAŢĂ
Una dintre cele mai importante funcţii de relaţie a organismului uman şi animal este apărarea. În context biocenotic, organismul se apără mereu împotriva agresiunilor de tot felul: frigul, căldura, radiaţia solară, curenţii de aer, umiditatea, traumatismele mecanice etc. În subsidiar, fie spus că asupra animalelor se exercită o agresiune tehnologică puternică (mai ales în ultimul timp), iar în cadrul speciei umane se manifestă agresiunea socială (aproape dintotdeauna), adeseori cu tuşe nemiloase, nescrupuloase.
În majoritatea situaţiilor, apărarea este un act involuntar, subliminal, ce se revarsă din instinctul primar – instinctul de autoconservare –, din leagănul ancestralităţii vremurilor. În general, apărarea instinctuală se înscrie în tipare darwiniene de „luptă pentru existenţă”, natura instituţionalizând relaţii intra- şi interspecifice acerbe.
În alte cazuri, apărarea are caracter voit, conştient, când organismul îşi ia măsuri de precauţie pentru preîntâmpinarea factorilor stresanţi.
Pe lângă apărarea instinctuală şi cea deliberată, organismul este înzestrat cu o apărare înnăscută, intrinsecă, ce ţine de un datum naturalis. Împotriva diverşilor corpi străini care nu sunt compatibili cu propriile sale biostructuri (virusuri, bacterii, substanţe proteice sau polizaharidice xenogene de natură eritrocitară sau limfocitară etc., toate având proprietăţi antigenice) organismul îşi dezvoltă funcţii defensive prin elaborarea de anticorpi specifici. Generarea de anticorpi este cheia de boltă a autoapărării organismului faţă de acţiunile perturbatoare ale agenţilor străini; abolirea anticorpogenezei conduce la perturbarea homeostaziei metabolice şi fiziologice, cu consecinţe dezastruoase asupra integrităţii organismului uman şi animal.
Toată această operă defensivă se construieşte şi se desăvârşeşte la nivel celular, subcelular, molecular şi atomic, consistenţa ei fiind determinată de mecanisme de reglaj de înaltă fineţe şi extremă complexitate, de tip feed-back negativ care să răspundă şi unor imperative biologice de feed-before.
În contextul menţionat, se înscriu şi abordările din prezenta lucrare „Grupele sanguine la ovine”. Ea a apărut din dorinţa autorului de a sistematiza o parte a cunoştinţelor din domeniul imunogeneticii la specia ovină. Autorul a încercat să dimensioneze un tip de istoriografie din aria de interes a grupelor sanguine la ovine de la începuturile acestui domeniu de activitate ştiinţifică până în zilele noastre. Sunt aduse în lumină contribuţiile multor cercetători de pe mapamond de la primele note asupra fenomenologiei grupelor sanguine de la această specie (Bialosuknia şi Kaczkowski, 1924), traversând multitudinea de evenimente ştiinţifice caracteristice acestui domeniu, până la cele mai sofisticate investigaţii ale complexului imun. Ca în orice domeniu de activitate, evident că provocările n-au fost nici pe de parte liniştite, calea urmată de cercetători a fost anevoioasă şi spinoasă.
Privită în ansamblul său, cartea surprinde atât aspectele teoretice, cât şi cele practice ale raportărilor din sfera de preocupări ale imunogeneticii ovinelor.
Considerentele de fundamentare ştiinţifică se referă la structura şi funcţionalitatea sistemului imun: antigen-anticorp-complement. Sunt prezentate o multitudine de rezultate de laborator, pornind de la cele obţinute prin cele mai empirice tehnici de explorare până la cele realizate prin cele mai moderne metode de sondare a universului subcelular al materiei vii, culminând cu cele mai recente achiziţii ale geneticii moleculare. Este spaţiul unde confluează şi se întrepătrund numeroase concepte din cele mai diverse domenii ale biologiei: imunologie, biologie celulară, genetică, biochimie, biofizică, fiziologie normală şi patologică, modelare experimentală etc.
De asemenea, un spaţiu aparte pe acest palier este acordat sistematicii genetice a grupelor sanguine la ovine şi descrierii mecanismelor de ereditare a factorilor eritrocitari. Totodată, s-a urmărit dinamica şi, eventual, evoluţia fenomenului imunogenetic la locii determinanţi ai factorilor antigenici în funcţie de diverşi factori interni (vârstă, sex, rasă, varietate, linie, ecotip, stare fiziologică etc.), externi (meteorologici, climatici, altitudine, răspândire geografică etc.) şi tehnologici (criterii de selecţie, tehnici de reproducţie, sisteme de ameliorare, creştere şi exploatare); în fond, este o relevare a polimorfismului extrem de pronunţat al structurilor antigenice la specia ovină, dependent, în mare măsură, de factorii amintiţi.
Domeniul aplicativ al grupelor sanguine la ovine a urmărit aspectele corelative şi asociative ale fenotipurilor sanguine cu potenţialităţile biologice de exprimare a metabolismului productiv al acestei specii: cu producţiile de carne, lână, lapte, pielicele, cu indicii de reproducţie (fertilitate, fecunditate, natalitate, tip de gemelaritate, prolificitate etc.) şi cu morbiditatea animalelor (boli infecţioase, parazitare, metabolice sau cu substrat ereditar).
De asemenea, în acest context aplicativ, o atenţie deosebită a fost acordată de către cercetători problematicii determinării paternităţii materialului de reproducţie prin intermediul testului de grupă sanguină asociat sau nu cu variantele genetice ale diferitelor proteine şi elemente minerale cu caracter polimorf.
Pe alocuri, au fost reiterate note episodice privind transfuziile de sânge la animale şi legislaţia zoo-veterinară, care au ca instrument operaţional compatibilitatea de grup sanguin.
În această carte am tratat, în cea mai mare măsură, problematica antigenilor eritrocitari la ovine (OEA). Dar deoarece, ca principiu metodologic, reacţia antigen-anticorp (în multe cazuri şi cu participarea complementului) este identică cu tipul de reacţie întâlnită în complexul major de histocompatibilitate (care devine de o importanţă tot mai crescândă şi la ovine), am abordat succint şi unele aspecte ale antigenilor limfocitari (OLA).
Din toate sursele documentare avute la dispoziţie pentru cristalizarea acestei lucrări reiese un fapt cert şi anume că problematica grupelor sanguine este mult mai complicată, iar conotaţiile aplicative ale acestora sunt mult mai vaste şi mai importante la animalele de fermă decât la om.
Cartea se adresează, în mare parte, tuturor celor care sunt familiarizaţi, fie şi în mică măsură, cu domeniile interdisciplinare privind explorarea fenomenelor vieţii. Unul din scopurile ei a fost ca faptele acumulate de-a lungul vremurilor în sfera de interes a imunogeneticii să nu rămână răzleţe, ci să fie încorporate într-un tot unitar, cu structură logică, care să aibă contur. Lucrarea a încercat să redea o imagine măcar cvasicompletă a fenomenologiei imunogenetice la ovine şi de a trezi un oarecare interes pentru problematica grupelor sanguine la această specie, sub toate aspectele ei teoretice şi practice. Să sperăm că şi-a şi atins, măcar în parte, obiectivul ţintit.
Exprim neţărmurita mea gratitudine d-lui prof. univ. dr. Vlad Artenie, de la Facultatea de Biologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, magistrul meu dintotdeauna în cariera mea profesională şi ştiinţifică. Îi mulţumesc cu recunoştinţă pentru sugestiile şi îndrumările făcute la întruparea acestei cărţi şi pentru efortul depus la supervizarea ştiinţifică a acesteia.
Un ajutor extrem de preţios şi oportun în elaborarea acestei cărţi, prin o parte din materialul de documentare oferit, prin observaţii pertinente şi recomandări, l-am avut din partea d-lui dr. ing. Petru Gabriel Vicovan, cercetător ştiinţific gr. I de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Palas-Constanţa. Cu acest prilej, aduc domniei sale prinosul meu de recunoştinţă şi îndatorire.
De asemenea, doresc să aduc un omagiu şi d-lui dr. vet. Ioan Cureu, cercetător ştiinţific gr. I, consilier de prestigiu în organisme ştiinţifice interne şi internaţionale, care mi-a fost mentor în activitatea de investigare a grupelor sanguine la animale şi căruia trebuie să-i exprim sentimentele mele de preţuire şi mulţumire.
Totodată, subliniez încă odată recunoştinţa mea faţă de d-l Ioan Istrate, director al Editurii „Agata” pentru larga înţelegere manifestată şi pentru sprijinul acordat în apariţia acestei cărţi în condiţii optime.
Nu în cele din urmă mulţumesc potenţialilor mei cititori, primind cu satisfacţie din partea domniilor lor eventualele sugestii menite a ajuta la îmbunătăţirea conţinutului lucrării de faţă.
Autorul