Cu ochii mângâiaţi de ierburile verzi
Care tremură pe dealuri,prin păduri şi livezi,
Într-un scrin învechit am descoperit,
Amintiri duioase de nemaipomenit.

Am dorit ca uitarea să nu ia amploare
Şi să nu uiţi totul cu nepăsare,
Aş fi vrut să fii o floare de cicoare
Să fii mereu iubită ca orice floare.,

Când glasu-ţi curgea ca un izvor cristalin
Îţi sorbeam mireasma cuvântului tău lin,
Mă bucuram când mă priveai cu ochi de astre,
Mă simţeam slăvit în arca viselor albastre.

De mâna mea stângă uşor mă prindeai,
Hărţile cerului mi le descifrai,
În jurul tău lumea cu soarele se rotea
Şi cu pădurea de argint se înfrăţea.

Ai cerut clipelor să încetinească,
Razele soarelui să te încălzească,
Să-ţi aştern în suflet frânturi de iubire,
Să ai o viaţă mai plină în împlinire.