Am  descoperit
acoperit
ascultând rugăciunea în picioare,
după cum se cuvine,
cu pioşenie.

Am  asistat
la aprinderea luminilor
aducerilor aminte,
a pomenirilor,
a iertării,
apoi,
împreună am ascultat din cărţi
şi de la martori
ceea ce a fost Holocaustul. 1941.

Am  lăcrimat sufleteşte împreună,
fiecare în felul său
şi am cugetat
ca asemenea atrocităţi
să nu se mai întâmple
în veci.

Dar mi-am zis,
pentru mine şi pentru tine,
pentru fii şi nepoţii noştri,
pentru urmaşi,
Holocaustul nu a început ieri,
el există decând omenirea,
şi teamă mi-i,
după cum decurg lucrurile,
să nu fie şi mâine,
undeva în lume,
pentru că
omul pe om îl răpune
pentru o mie şi una de motive,
că ne lipsesc adevăraţii înţelepţi ai pământului.

Nu-i aşa Doamne,
chiar Tu,
unde ai fost
când a fost Holocaustul
cu victimele pentru care noi
ne-am rugat adineaori?”