Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    HORĂ MARE ÎN GERAR

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    HORĂ MARE ÎN GERAR

    Primit pentru publicare: 23 Ian. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 23 Ian. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    Dacă sânge c.urge-n vene, dacă simțuri stăpâniți

    Dacă tot ce am lăsat țării urmei ca să fie,
    Îndrăzniți a da o mână, toți venind spre-a fi uniți
    Pentru-al nostru scump tărâm dintr-o sfântă Românie.
    Culmile să strângeți horă, câmpuri doldora de flori,
    Decât unul făr de altul, tot mai bine-i spre-mpreună,
    Marea, dealuri și vâlcele strânse-a țării subțiori
    Să le-nvârtă frați-n horă, suflet codrilor răsună.

    Lanț de oameni din același, sânge sfânt ce-i românesc
    Să-și unească-n unul singur ce-i hotarul de la Glie,
    Păsări norilor să mâne spre înaltul cer domnesc
    Chemând razele de soare spre românii strânși să vie.
    Căci nu-i chip de amânare de-a nu-și da mâna cu toți
    Ca să-și are-ntreg ogorul, frate lângă frați în horă
    Dintr-o lume-a rătăcirii vin acasă fii, nepoți
    A uita pribeagul rugii și-a fi frate lângă soră.

    Azi, Gerar își mână Hora sub ai țării lacrimi ochi
    Ochi precum cristal de apă mărginiți de ger hapsân,
    Tu, române ce rămas-ai lături neamului deochi
    Vino să-ți croim beteală dintr-un lan de munți și fân.
    Straia cată-n lăzi de zestre și clătește-o la izvor
    Spre a fi în zi de Horă dalbă mândră pură floare,
    Îndrăznește spre-a-ncălța într-al țării sfânt picior
    O opincă națiune și-un ilic de sărbătoare.

    Să-ți gătești și pruncul fraged tot de sărbătoarea țării
    Ce-și unește frate, soră, juni și capete albite
    Cheamă vânturi să adie, cheamă lacrimile mării
    Spre cununa mărgărită și dorințele-mplinite.
    Fagi și carpeni, ulmi și brazi, luntre largă făurească
    Să coboare tot românul peste cursul râu de apă,
    Unul lângă altu-n Horă să tot joace, să trosnească
    Tot pământul ce-l apasă jocul țării ce se-adapă.

    Îngerii călări să mâie aripi albe și străluce
    Peste zări și peste nouri, peste tot ce-i simț român
    Codrul, neam din neamul nostru, izul vieții spre-a aduce
    Să foșnească tot frunzarul ce pe țară ni-i stăpân.
    Frunza, iarba și izvoare să se strângă împreună
    Lângă Hora cea de oameni și a lor mlădițe prunci,
    Să își de-a natura mamă cu românii a ei mână
    Săvârșind o unitate tot rămasă de atunci.

    Când a fulgilor descântec va prelinge pe toloacă
    Unde-nvârt românii Horă ce-a unit un singur neam,
    Să înceapă schit de munte mângâieri de sfântă toacă
    Ce anunță ceasul serii aprinzând opaițe-n geam.
    Dară noaptea crâncenată n-a opri taman acum
    Hora neamului preună înjghebată-a fi de veci,
    S-or trezi a nopții stele ce lumini-or face-n drum
    Lângă luna albă-n scoarță și-ale sale raze reci.

    Noaptea se va face zi, clopotele-or plânge-ntruna
    Vestea sărbătorii large ce-a cuprins țărâna mamă,
    Dintre miile de stele ce-și vor împleti cununa
    Una singură va șade, brobodindu-i ei năframă.
    Lacrimi, râset printre chiot, învârtită-i de iubire
    Hora neamului de sânge, trup de suflet, trup pereche
    Nicio rază ce-i de ceară nu se iscă a fi umbrire
    Peste tot ce-i azi de neam, țară largă, țară veche.

    Pe pustiul cel cu negur să se-ascundă iobăgia
    Căci în Horă nu încape, mulți cu mulți așa rămân
    Doi alături, trei și alții, cresc puterea și mândria
    De a fi fără de zală, slobod azi e neam român.
    Rupă-se tot lanț fierbinte ce a strâns odată gleznă
    Azi format-am Lanț de oameni, diferit de ce-am avut
    Sângele ne fierbe-n vine și-am aprins lumini în beznă
    Spre-a uita ce-i asuprirea ce de neamuri ne-a durut.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5