Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Hristos a înviat!

Hristos a înviat!

 

 Clopotele bisericii din deal
Îi cheamă pe enoriaşi la rugăciune
Pentru a prăznui sacerdotal
A Învierii mesianică minune.
Cu pioşenie, în miez de noapte,
Lumină din lumină au luat
Se-ntorc la case cu sufletu-mpăcat
Adresându-şi salutul: Hristos a înviat!
 
 
 
Nu m-ai crezut
 
Nu m-ai crezut când îţi spuneam
că îmi eşti dragă
şi îţi făgăduiam dragostea mea
întreagă.
Nu m-ai crezut nici când ţi-am mărturisit
curat
că luceferi şi stele am adunat
ca să împletesc cunună
pentru-a mea dragoste nebună.
Tu însă pe drumul propriu
ai plecat
de soartă şi de-mprejurări
predestinat…
Acum,
când cerul vieţii devine tot mai
vioriu,
cu sufletul înceţoşat şi pustiu
fără tăgadă te încredinţez
deschis
că flacăra iubirii pentru tine
nu s-a stins.
 
 
Temeri
 
Mă tem de mine
Cel nenăscut,
De vise astrale
Din nopţile albe.
Mă tem de cunoscutul
Necunoscut
Şi de viitorul trecut
 
 
Dureri
 
Mă doare singurătatea
din oceanu-nstelat
Şi pata de nour
de pe ceru-azurat.
Mă doare zâmbetul
migdalat
Şi uitarea din visul
furat.
Mă doare sufletul
cenuşiu
Cu gândul însăilat,
străveziu.
Mă doare al timpului
mers
Şi aripa frântă a nescrisului
Vers.
 
 
Plimbare
 
M-am plimbat adeseori
pe Calea Lactee
Obsedat de optimista
idee
Că voi întâlni pe celesta
cărare
Dragostea pură
şi dogoritoare.
Cu stupoare am aflat însă
că acest preţios giuvaer
Nu poate fi găsit
nici în cer.
 
 
Vise din vis
 
Gândurile-mi zboară
În înalt de sine
Mintea se încarcă
cu idei de bine
Timpul curge năuc
spre infinit
Ceasul nemuririi
s-a oprit
Din înălţimea cerului
astrele-mi zâmbesc
Visele din vis uitat
mă însoţesc
 
 
Sfârşit neisprăvit
 
s-a copt timpul
la arşiţa viitorului
şi se întoarce
pustiit
la neînceput
orice început
este un sfârşit
neisprăvit
 
 
Trepte
 
Mi-am clădit viaţa
În trepte de stâncă
Pe care le-am urcat,
Anevoie,
Şi le mai urc.
Încă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5