Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Hristos a înviat!
Hristos a înviat!
Clopotele bisericii din deal Îi cheamă pe enoriaşi la rugăciune Pentru a prăznui sacerdotal A Învierii mesianică minune. Cu pioşenie, în miez de noapte, Lumină din lumină au luat Se-ntorc la case cu sufletu-mpăcat Adresându-şi salutul: Hristos a înviat! Nu m-ai crezut Nu m-ai crezut când îţi spuneam că îmi eşti dragă şi îţi făgăduiam dragostea mea întreagă. Nu m-ai crezut nici când ţi-am mărturisit curat că luceferi şi stele am adunat ca să împletesc cunună pentru-a mea dragoste nebună. Tu însă pe drumul propriu ai plecat de soartă şi de-mprejurări predestinat… Acum, când cerul vieţii devine tot mai vioriu, cu sufletul înceţoşat şi pustiu fără tăgadă te încredinţez deschis că flacăra iubirii pentru tine nu s-a stins. Temeri Mă tem de mine Cel nenăscut, De vise astrale Din nopţile albe. Mă tem de cunoscutul Necunoscut Şi de viitorul trecut Dureri Mă doare singurătatea din oceanu-nstelat Şi pata de nour de pe ceru-azurat. Mă doare zâmbetul migdalat Şi uitarea din visul furat. Mă doare sufletul cenuşiu Cu gândul însăilat, străveziu. Mă doare al timpului mers Şi aripa frântă a nescrisului Vers. Plimbare M-am plimbat adeseori pe Calea Lactee Obsedat de optimista idee Că voi întâlni pe celesta cărare Dragostea pură şi dogoritoare. Cu stupoare am aflat însă că acest preţios giuvaer Nu poate fi găsit nici în cer. Vise din vis Gândurile-mi zboară În înalt de sine Mintea se încarcă cu idei de bine Timpul curge năuc spre infinit Ceasul nemuririi s-a oprit Din înălţimea cerului astrele-mi zâmbesc Visele din vis uitat mă însoţesc Sfârşit neisprăvit s-a copt timpul la arşiţa viitorului şi se întoarce pustiit la neînceput orice început este un sfârşit neisprăvit Trepte Mi-am clădit viaţa În trepte de stâncă Pe care le-am urcat, Anevoie, Şi le mai urc. Încă.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania