Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Hristos a înviat!

    Hristos a înviat!

     

     Clopotele bisericii din deal
    Îi cheamă pe enoriaşi la rugăciune
    Pentru a prăznui sacerdotal
    A Învierii mesianică minune.
    Cu pioşenie, în miez de noapte,
    Lumină din lumină au luat
    Se-ntorc la case cu sufletu-mpăcat
    Adresându-şi salutul: Hristos a înviat!
     
     
     
    Nu m-ai crezut
     
    Nu m-ai crezut când îţi spuneam
    că îmi eşti dragă
    şi îţi făgăduiam dragostea mea
    întreagă.
    Nu m-ai crezut nici când ţi-am mărturisit
    curat
    că luceferi şi stele am adunat
    ca să împletesc cunună
    pentru-a mea dragoste nebună.
    Tu însă pe drumul propriu
    ai plecat
    de soartă şi de-mprejurări
    predestinat…
    Acum,
    când cerul vieţii devine tot mai
    vioriu,
    cu sufletul înceţoşat şi pustiu
    fără tăgadă te încredinţez
    deschis
    că flacăra iubirii pentru tine
    nu s-a stins.
     
     
    Temeri
     
    Mă tem de mine
    Cel nenăscut,
    De vise astrale
    Din nopţile albe.
    Mă tem de cunoscutul
    Necunoscut
    Şi de viitorul trecut
     
     
    Dureri
     
    Mă doare singurătatea
    din oceanu-nstelat
    Şi pata de nour
    de pe ceru-azurat.
    Mă doare zâmbetul
    migdalat
    Şi uitarea din visul
    furat.
    Mă doare sufletul
    cenuşiu
    Cu gândul însăilat,
    străveziu.
    Mă doare al timpului
    mers
    Şi aripa frântă a nescrisului
    Vers.
     
     
    Plimbare
     
    M-am plimbat adeseori
    pe Calea Lactee
    Obsedat de optimista
    idee
    Că voi întâlni pe celesta
    cărare
    Dragostea pură
    şi dogoritoare.
    Cu stupoare am aflat însă
    că acest preţios giuvaer
    Nu poate fi găsit
    nici în cer.
     
     
    Vise din vis
     
    Gândurile-mi zboară
    În înalt de sine
    Mintea se încarcă
    cu idei de bine
    Timpul curge năuc
    spre infinit
    Ceasul nemuririi
    s-a oprit
    Din înălţimea cerului
    astrele-mi zâmbesc
    Visele din vis uitat
    mă însoţesc
     
     
    Sfârşit neisprăvit
     
    s-a copt timpul
    la arşiţa viitorului
    şi se întoarce
    pustiit
    la neînceput
    orice început
    este un sfârşit
    neisprăvit
     
     
    Trepte
     
    Mi-am clădit viaţa
    În trepte de stâncă
    Pe care le-am urcat,
    Anevoie,
    Şi le mai urc.
    Încă.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5