Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

IARNA ÎN CĂTUN

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

IARNA ÎN CĂTUN

Primit pentru publicare: 14 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 14 Febr. 2020
© Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


.

IARNA ÎN CĂTUN

.

Plânge zarea fulgi de nea, rari și apăsați
Albe ghemotoace reci, trântori de zăpadă
Trupul lor, măreț și falnic, veșnic bucălați
Se grăbesc să calce glodul, se grăbesc să cadă.

Au întins covor de dalbe, flori sticloase, mari
Și tot vin cu repezeală sub al turbei vânt
Din timizi precum erau, iacătă-i ștrengari
Ce se prind în horă mare sub a lor avânt.

Cad pe cușmele de case, gardurile-aștern
Astupând cărări de uluiți și copaci schilozi,
Făuresc în graba lor un frumos infern
De întinse păturile albe și gâlcevi de plozi.

Adormite sănii multe în șoproane vechi
Sunt trezite de mucoși, prunci ai noști de sat
Ce le trag de-a lor căpăstre către deal, perechi
Și le mână către vale grabnic, apăsat.

Hărmălaia umple zarea și trezesc cătun
Ce își moțăia devreme trupul adormit,
Babele ițesc la garduri și deochiuri spun
Să astâmpere gâlceavă ce s-a tot pornit.

Ninge ca-n povești și ninge, fulgi cernuți de grabă
Într-un ceas de iarnă grea, totu-i alb întins
Vrăbiile în omăt își găsesc de treabă
Să-și clătească smoc de pene ce iarna le-a prins.

Pomii încărcați de nea, parcă văruiți în fugă
Duc povară de omăt așternută-n ramuri,
Devenit-au dintr-o dată chiar a iernii slugă
Și-și închină nalte vârfuri sub mărețe flamuri.

Pârâul ce scaldă satul își tot umple valul
Ce-i acum un luciu mat de steluțe albe,
Cursu-i lung și-ntortocheat iscodește malul
Într-o mare de zăpadă cu broboade salbe.

Sănii se zăresc pe uliți trase către casă
Prunci dezamăgiți roiesc către bătătură,
Vântul în urâtul său de-al lor joc nu-i pasă
Și-i alungă de pe deal, spurcându-i din gură.

Ar mai sta mucoși la sănii, dar e iarnă grea
Prea venită dintr-o pripă ce-n nămeți se scaldă,
E frumoasă iarna asta, dar e-o babă rea
Ce alungă prunci în casă lângă soba caldă.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5