Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    IARNA ÎN CĂTUN

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    IARNA ÎN CĂTUN

    Primit pentru publicare: 14 Febr. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 14 Febr. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    .

    IARNA ÎN CĂTUN

    .

    Plânge zarea fulgi de nea, rari și apăsați
    Albe ghemotoace reci, trântori de zăpadă
    Trupul lor, măreț și falnic, veșnic bucălați
    Se grăbesc să calce glodul, se grăbesc să cadă.

    Au întins covor de dalbe, flori sticloase, mari
    Și tot vin cu repezeală sub al turbei vânt
    Din timizi precum erau, iacătă-i ștrengari
    Ce se prind în horă mare sub a lor avânt.

    Cad pe cușmele de case, gardurile-aștern
    Astupând cărări de uluiți și copaci schilozi,
    Făuresc în graba lor un frumos infern
    De întinse păturile albe și gâlcevi de plozi.

    Adormite sănii multe în șoproane vechi
    Sunt trezite de mucoși, prunci ai noști de sat
    Ce le trag de-a lor căpăstre către deal, perechi
    Și le mână către vale grabnic, apăsat.

    Hărmălaia umple zarea și trezesc cătun
    Ce își moțăia devreme trupul adormit,
    Babele ițesc la garduri și deochiuri spun
    Să astâmpere gâlceavă ce s-a tot pornit.

    Ninge ca-n povești și ninge, fulgi cernuți de grabă
    Într-un ceas de iarnă grea, totu-i alb întins
    Vrăbiile în omăt își găsesc de treabă
    Să-și clătească smoc de pene ce iarna le-a prins.

    Pomii încărcați de nea, parcă văruiți în fugă
    Duc povară de omăt așternută-n ramuri,
    Devenit-au dintr-o dată chiar a iernii slugă
    Și-și închină nalte vârfuri sub mărețe flamuri.

    Pârâul ce scaldă satul își tot umple valul
    Ce-i acum un luciu mat de steluțe albe,
    Cursu-i lung și-ntortocheat iscodește malul
    Într-o mare de zăpadă cu broboade salbe.

    Sănii se zăresc pe uliți trase către casă
    Prunci dezamăgiți roiesc către bătătură,
    Vântul în urâtul său de-al lor joc nu-i pasă
    Și-i alungă de pe deal, spurcându-i din gură.

    Ar mai sta mucoși la sănii, dar e iarnă grea
    Prea venită dintr-o pripă ce-n nămeți se scaldă,
    E frumoasă iarna asta, dar e-o babă rea
    Ce alungă prunci în casă lângă soba caldă.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5