IARNA NU PREA VREA SĂ PLECE

Teodor EPURE

Sub clocot de nori cerul se zvârcoleşte,

Iarna capricioasă nu prea vrea să plece

Însă-un grup de porumbei cu aripi de zenit,

Ne anunţă că primăvara a sosit.

Primăvara ne deschide ochii,vedem cerul,

Câmpia,ce se primeneşte-n lumina soarelui,

Ne ascute auzul,ascultăm freamătul codrului,

Căntecul păsărilor şi tumultul izvoarelor.

Prin pânzele de lumini deschise ca o carte

Noi sensuri ale vieţii se văd tot mai departe,

Fluturii de sub scoarţa copacilor au ieşit,

Berzele sunt primele păsări care s-au grăbit.

Guşterii îşi scot capul de mireasă

Şi se plimbă aievea prin iarba grasă,

Împrejur cărăbuşii de zbor pocnesc.

Clăi de lumină în depărtări se zăresc.

Un şirag de mărgele,îndoit ca un cârlig,

Înoată prin văzduhul înalt prin frig,

Sunt cocorii zgomotoşi,în cercuri se-nvârtesc,

Se lasă apoi din zbor şi se odihnesc.

Alte păsări cântătoare cu ochi de floare

Au ajuns la cuiburile lor goale,

Din amintiri plăcute adesea au cântat

Cu glasul lor fermecător şi parfumat.

Albinele zboară din floare în floare,

Nectarul florilor zilnic îl cară,

Bondarii somnoroşi încă mai dormitează,

Încercând să-şi dreagă zumzetul abia la amiază.

Pe dealuri vântul îşi arată isprăvile,

Copiii îndrăzneţi îşi înalţă zmeiele,

Veveriţele îşi încep spectacolele

În leagăn dansând ca nişte jucării.

Pentru a ne răsfăţa din nou,dulce primăvară,

Din fereastra sufletului te aşteptăm iară

Cu mâţişori de salcie în porţi înfigând

Cu glasuri de ciocârlii în câmpii auzind.

Articole asemănătoare