Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Iartă-ne, Românie! Demni și Măriți strămoși, iertați-ne…
„Vai de biet român săracul!
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă,
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui,
Şi-i străin în ţara lui”.
Doina- Mihai Eminescu
Astăzi, 24 ianuarie 2024, se împlinesc 165 de ani de la Mica Unire… avem de sarbătorit? Și da și nu… Eventual serbăm, ce s-a înfăptuit în urmă cu 165 de ani și ceea ce a reprezentat cândva România, dar în același timp deplângem ceea ce am ajuns noi ca țară, ca popor…
Iartă-ne, Mărite Alexandru Ioan Cuza ! …
Iartă-ne, căci nu am fost destul de uniți ca să îți apărăm moștenirea ce ne -ai lăsat-o! Iartă-ne că nu am fost destul de curajoși să apărăm cu demnitate glia strămoșească pe care tu, ai reușit să o transformi într-un tot unitar. Te-ai zbătut să pui temelia României de astăzi, iar noi o numim „Mica Unire”, nu, nu a fost „Mica Unire”, a fost Unirea fundamentală a românilor, un gest de un curaj al generației lui Cuza. Nu de multe ori în istoria noastră a fost atâta revărsare de bucurie și entuziasm, așa cum au simtit românii din Moldova și Țara Românească, la începutul anului 1859.
Cu toate că recunoaşterea dublei alegeri nu era suficientă pentru noul statut al Principatelor, Alexandru Ioan Cuza nu a renunțat, iar pentru a obţine unirea deplină, Cuza a întreprins o serie de măsuri interne care vizau unificarea aparatului de stat prin dispoziţii administrative. Se unifică poşta, cursul monetar, armata, se centralizează administraţia telegrafului şi se contopesc serviciile de vamă. În domeniul justiţiei, se formează Comisia Centrală şi Curtea de Casaţie, instituţii prevăzute în Convenţie.
Iartă-ne, Mărite Mihai Eminescu !…
Iartă-ne, Mărite Eminescule, căci limba în care ai cântat-o inegalabil în versuri a ajuns să fie azi stâlcită cu fel și fel de prescurtări și batjocorită pe plaiuri românești, care din păcate, aparțin altor nații. Să nu uităm că „Limba este mijlocul prin care neamul îşi cunoaşte fiinţa sa proprie, organul prin care acest neam moşteneşte avutul intelectual şi istoric al strămoşilor lui” (Mihai Eminescu).
„În general e cunoscut faptul că pe parcursul existenţei omenirii, au dispărut multe naţiuni, au încetat să mai existe din cauză că la o anumită etapă au fost silite să nu mai comunice în limba lor maternă. Eminescu avea în sânge cultul cuvântului matern, căruia întreaga sa viaţă i-a căutat, i-a descoperit şi i-a conferit strălucire fără stingere, sonorităţi neîntrecute, ca expresivitatea, armonia” [1].
Iartă-ne Moș Ion Roată ! …
Iartă-ne Moș Ioane, c-ai fost închis și persecutat pentru că ai spus lucrurilor pe nume și ai arătat boierimii de atunci durerile și suferințele țărănimii, cam același lucru îl fac astăzi și agricultorii cu transportatorii români și nu numai… își strigă, printre lacrimi de 15 zile, durerea, disperarea și neputința la care au ajuns din cauza vremelnicilor „boieri” de azi. De 15 zile în sradă își spun năduful, iar cei ce ne conduc se prefac surzi la durerea lor… de 15 zile în frig, în vânt, în ninsoare au stat și continuă să stea în stradă pentru a se face auziți, îi aude întreaga Europă, dar politicienii noștri nu… Nici nu mai are rost să ne întrebăm dacă celor ce conduc țara nu le este rușine… Nu le este, ei doar suferă de boala indiferenței acute și prezintă grave simptome de neiubire de neam și țară.
Ion Roată a fost cel care a adus în Divan, în 1857, „Propunerea deputaţilor săteni“, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţărănimii din Moldova care dorea împroprietărirea clăcaşilor. Ion Roată era primul semnatar al documentlui care a stârnit mare scandal în Divan. După închiderea şedinţelor Divanului, din cauza atitudinii sale ostile împotriva boierimii a căzut în dizgraţia autorităţilor. A fost considerat „stricător al ordinei publice“ şi a fost arestat de Poliţia Iaşi. A fost eliberat „pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile“.
Eliberarea sa se făcuse cu condiţia să nu se mai implice în activităţile divanului. Persecutat de autorităţi şi hulit de boieri, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi s-a mutat la Gura Văii.
Iartă-ne, Maică Românie ! …
Astăzi, mai mult ca oricând, iartă-ne Maică Românie! Iartă-ne căci în neputința noastră ți-am tot promis, de peste 30 de ani, că vei fi liberă, vei avea toți copiii în brațe, dar nu am reușit nici până astăzi să ne îndeplinim promisiunile.
Iartă-ne, frumoasă și dulce Românie, căci am lăsat străinii să te defrișeze… iartă-ne, că am lăsat hienele să rupă bucăți din tine, ca mai apoi să le vândă, iar valuta de schimb a fost nerespectul și batjocorirea ta și a copiilor tăi. Iartă-ne, căci pe cei ce te-au vândut i-am pus în fruntea ta…
Iartă-ne, Românie, căci tinerii plâng la porți străinii, iar bătrânii suferă în tăcere singuri… iartă-ne, Românie, că cei care îți hrănesc copiii, sunt batjocoriți la ei acasă de cei ce te-au umilit pe tine. Iartă-ne, căci nu reușim, de prea mult timp, să punem în fruntea ta oameni demni, ci numai impostori și trădători…
Iartă-ne Mărite Mihai Viteazu ! Iartă-ne, Mărite Ștefane ! Iartă-ne, Mărite Vlad Țepeș !
Iertați-ne, Măriile Voastre, căci de peste 30 de ani ne batem joc de tot ce voi ați înfăptuit. Iertați-ne, că v-ați vărsat sângele în pământul pe care azi îl calcă trădătorii.
Notă:
[1] Octavian VORONCA – „Mihai Eminescu despre Limba Română”
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania