Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Iată, s-au întors iar mărţişoarele!

Sursa primară: http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Botosani/Editorial/2016-03-01/Iata%2C+s-au+intors+iar+martisoarele!.html

LuciaOlaruNenatiPrimit pentru publicare: 01 mart.2016
Autor: Lucia OLARU NENATI, scriitor
Publicat în Luceafărul(Bt): 01 mart. 2016

 

 

 

Iată, s-au întors iar mărţişoarele!

A început deja de mai multe zile invazia mărţişoarelor în viaţa noastră cotidiană. Toată piaţa e plină de tot felul de figurine, şnururi, felicitări şi mici obiecte cât mai strălucitoare, dragălaşe şi parcă mereu mai interesante decât cele de anul trecut. Ele se străduiesc să atragă şi să placă doritorilor, dovedind că palierul acesta ocazional al micului artizanat primăvaratic tinde să devină o modă şi o necesitate căreia îi răspund tot mai mulţi ofertanţi ce se pregătesc probabil tot anul în acest scop. Ştiam desigur că aceste obiecte cu mesaj, exprimat estetic, au împodobit mereu şi primăverile anilor „dinaintea erei noastre”, adică de marea cotitură din iarna lui ’89, dar ceea ce se remarcă în ultimii ani este revirimentul autenticului meşteşug tradiţional românesc pe care vreau să-l relev şi acum, ca şi anul trecut, nu în ultimul rând, prin organizarea, sub egida Centrului de creaţie (spus pe scurt!) a Târgului destinat special expunerii acestor obiecte de artă, mai ales miniaturală. Acesta a reuşit şi în acest an, tot prin strădania etnografei Margareta Mihalache să răspundă interesului deja constant al publicului botoşănean. Privind standurile situate pe pietonalul Unirii, am putut constata o avenită şi constantă tendinţă a meştesugarilor de-a inova în arealul tradiţiei, păstrând astfel un echilibru de bun gust în paleta acestei arte miniaturale ce ar putea concura pe alocuri cu celebrele sculpturi pe boabe de orez din partea asiatică a globului pământesc.

Dacă vorbim despre aceste mici, dar semnificative inovări, putem exemplifica, de pildă, prin mărţişoarele în trei culori, cele ale drapelului nostru românesc, pe care unul dintre meşteri l-a încercat anul trecut şi, văzând cu uimire marea lui căutare, a adus în acest an un număr sporit de asemenea mărţişoare. Presupunerea mea că ele au fost alese cu precădere de către numeroşii aparţinători ai copiilor plecaţi în depărtate zări ale lumii – unde primăvara nu se anunţă cromatic prin veselia mărţişoarelor, după cum nici iarna nu se anunţă prin armonia colindelor – a fost confirmată de meşteşugar care a povestit că cei mai frecvenţi cumpărători au fost bunicii, dornici să-şi bucure nepoţeii de departe şi prin aceste ofrande originale ale neamului nostru şi care, în cazul particular al acestei inovaţii tricolore, mai conţin în plus şi un mesaj de neuitare a obârşiei, ce ameninţă drastic evoluţia acelor copii.
Aflând despre iniţiativa unor inimoşi incurabil idealişti de-a duce un lot de asemenea mărţişoare peste Prut, închipuind astfel un pod de mărţişoare ca replică a celebrului „pod de flori” de odinioară, am salutat gândul lor cel bun, de-a găsi mereu noi forme de-a menţine spiritul naţional, şi acesta atât de corodat de vieţuirea în alte împrejurări existenţiale decât cele interioare ale uneia şi aceleiaşi ţări. Micul, fragilul şi aparent inofensivul mărţişor poate avea astfel nu numai funcţia de-a felicita şi transmite dovezi de afecţiune către cei apropiaţi, ci poate avea, iată, şi o funcţie mult mai importantă şi simbolică la nivel naţional.
Ba şi mai mult. Să ne amintim cum, prin strădania şi inţiativa unor doamne inspirate, anul trecut s-a instituit o adevărată vogă a iilor româneşti, sub egida „la blouse roumaine” prin intermediul căreia femei din întreaga lume au adoptat cu entuziasm această modă, purtându-le triumfal şi minunându-se, în primul rând, de frumuseţea, arta, măiestria, ingeniozitatea acestor obiecte vestimentare şi, nu în ultimul rând, de utilitatea lor practică prin care femei cu orice siluetă devin elegante şi originale purtând vechile noastre veşminte, arborate odinioară de femei de cel mai înalt statut social, chiar aristocratic sau regal.
De ce n-ar încerca şi mărţişorul nostru strămoşesc să parcurgă această traiectorie către notorietate, ţinând cont de faptul  că vederea sa produce invariabil uimire şi bună dispoziţie oricui? Deocamdată se cuvine să adresăm un gând de recunoştinţă îndemânaticilor meşteşugari de toate vârstele care lucrează, unii chiar cu lupa, luni întregi la împletirea şi brodarea miniaturalelor mărţişoare autentic tradiţionale prin care ne vestesc cu adevărat venirea încă unei primăveri, oricât de mohorâte şi friguroase sunt deocamdată zilele şi orele lungi de şedere în aer liber pentru a-şi vinde roadele muncii lor artistice de peste an.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 26 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5