Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Identitate

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 5 (125), Mai 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Identitate

    Primit pentru publicare: 14 Mai 2019
    Autor: Nicolae CORNESCIAN
    Publicat: 14 Mai 2019
    © Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

     

    Părăsisem trecutul, dar încă mai purtam
    propriul nume. Ca pe o definire clară
    a ceea ce eram mai mereu. Chiar şi-n aceste
    ore în care încă mi se mai îngăduia
    să exist. Când persoanele din viaţa mea
    nu mai erau cei pe care îi ştiam întotdeauna.
    Nici măcar cei din preajma mea
    nu-mi mai aminteau de cineva anume.
    Cu excepţia celei mai apropiate fiinţe,
    al cărei chip avusesem senzaţia că îl văzusem
    în visul de săptămâna trecută.
    Când încă mai locuiam acolo,
    în acea lume adevărată şi peremptorie.
    Când vedeam că totul era întocmai aşa
    cum ar fi trebuit să fie. Şi nimeni nu îşi dorea
    să pară altcineva. Până nu demult.
    Mai precis, până ieri.
    Peste noapte însă, survenise fatidica schimbare.
    Şi cu toate astea, cu toţii ştiau cine eram,
    chiar dacă nimeni din cei întâlniţi
    nu-mi amintea de nimeni. Şi poate că nici eu
    nu mai eram cel care ar fi trebuit să fiu.
    Arborii, totuşi, rămâneau aceiaşi. Clădirile
    şi străzile. Şi chiar şi timpul continua
    fluxul firescului. De parcă nu s-ar fi petrecut
    mai nimic important. Ca şi cum s-ar fi omis
    tocmai acea clipă ineluctabilă
    în care înlocuirea esenţială
    mă făcea să cred că se putea trăi chiar şi alături
    de ceilalţi. Asemănători celor de dincolo,
    cu toate că aveau alte nume şi se pretau la
    cu totul alte obiceiuri de a se face prezenţi.
    Erau tocmai ei şi doar ei,
    indiferent de tot ce aş fi putut presupune,
    recurgând la o sumedenie de legături
    întru totul improprii.
    Izbuteau dă rămână doar cei care ar fi trebuit să fie,
    obligându-mă astfel să înţeleg că, oră de oră,
    deveneam tot mai diferit de cel ce
    presupuneam că eram dintotdeauna.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5