.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

Iertarea lui Eminescu – Mihai!

Poemă de Gabriel Marian OSECIUC
Publicat în Luceafărul: 9 ian.2012
Republicată: 6 iun.2017
Editor: Ion ISTRATE

1.Iartare-ți cer, acum, prea-luminate,
Al poeziei noastre, împărate,
Luceafăr blând, din-ape-nvolburate,
Poet de geniu, cuget și dreptate ;

2.Iertare-ți cer, căci în gândirea-mi simplă și profană,
Iată deodată se zbate o lumină în geană,
Și așa, ca tot românul peste noapte,
Doar pentr-o poemă, îți devin și eu confrate !

3.Iertare-ți cer, căci poema-i stângace și nouă,
Mijită din oglinda mea crăpată în două,
Numită… «Curcubeu », sau« Șoaptă », sau «Rouă»,
Poemă simplă, dedicată acum Vouă,

4.Vouă, ce astăzi aveți… tinerețe,
Putere creatoare, frumusețe,
Ce vreți un colț de pâine și dreptate,
Meleag de pace și de libertate !

5.Iată acum poema mea simplă și nouă,
Poemă dedicată de-a pururea Vouă,
Numită… numită «Curcubeu de lumină, de șoaptă și rouă»,
Mijită din oglinda mea crăpată în două :

6.Mi-e dor de căsuța visului dalb,
Mi-e dor de «Povestea lui Harap-Alb» !
Mi-e dor de Creangă, de Istrati și Ureche,
Mi-e dor de Brăila mea frumoasă, dragă și veche,

7.Mi-e dor de lampa peretelui de chirpici,
Mi-e dor de jocul de umbre a mâinilor mici,
Mi-e dor de foc de ventuze, de ceai de urzici,
Mi-e dor de rugăciunile pioasei bunici!

8.Mi-e dor de joaca noastră pe maidan,
Mi-e dor de parfumul de maghiran,
Mi-e dor de scăldatul sub salcia verde,
Mi-e dor de clipocitul Dunării, ce desmierde !

9.Mi-e dor de plaja cernută cu aur și soare,
Mi-e dor de faleza cu simfonie de vapoare,
Mi-e dor de Laila, frumoasa primului sărut,
Mi-e dor de ringul de box, ce om m-a făcut !

10.Mi-e dor de apa din găleată, de biserica de la răscruce,
Mi-e dor de mormântul mamei, ce nu mai are candelă, nici cruce,
Mi-e dor de «Codin», prima-mi filmare, cu clocot, cuțite și foc,
Mi-e dor de Teatrul Fantasio, univers paralel și școală de joc !

11.Mi-e dor de Institutul de Teatru, cu studii capitale,
Mi-e dor de «Scrisoarea pierdută» a lui Caragiale,
Mi-e dor de «Coana Chirița» și de prețioasele țațe,
Mi-e dor de Mihai Berechet* și «Căruța cu paiațe» !

12.Mi-e dor de Amza, Cozorici, Dinică, Caragiu, Carmen și Damian,*
Mi-e dor de Rebengiuc, Vaeni, Blaier, Drăgan, Tănase, Demian*,
Mi-e dor de Zoe Anghel Stanca, Coca Andronescu și Tamara Crețulescu,
Mi-e dor de Olga Delia Mateescu, Olga Tudorache și Irina Petrescu !

13.Mi-e dor de naiul lui Zamfir, cu tril sublim de ciocârlie,
Mi-e dor de geniul lui Enescu și «Româna Rapsodie»,
Mi-e dor d’un Car cu boi, de Grigorescu, talent desăvârșit,
Mi-e dor de «Coloana» lui Brâncuși, tinzând mereu spre infinit !

14.Mi-e dor să trec «Prin cenușa imperiului» cu picioarele desculțe,
Mi-e dor de National, de Beligan și de creațiile apuse,
Mi-e dor de «Glossa», de «Lacul », de «Vis de Luceafăr, Luceafăr de vis»*,
Mi-e dor de TVR, unde ’’foștii’’ cu ’’tîlcuri’’ drumul mi-au închis !

15.Mi-e dor de clipa când speranța a reapărut,
Mi-e dor de frații mei români, de dincolo de Prut !
Mi-e dor de curajul celor ce-au căzut pentru dreptate,
Mi-e dor de Tricolorul cu bortă către libertate !

16.Mi-e dor de Marea mea cea neagră, de Dunărea albastră,
Mi-e dor de «Miorița» laie, de «Pasărea măiastră»,
Mi-e dor de «Dumbrava roșie», sfințită cu sânge,
Mi-e dor de-o Românie Mare, ce nimeni n-o va frânge !

17.Mi-e dor de nopțile fierbinți, de ochii ei ca două albăstrele,
Mi-e dor de cei plecați, de-ai mei părinți, buchet de imortele,
Mi-e dor de albul nepătat al nunții mele,
Mi-e dor de infinit, de pulberea de stele !

18.Voi, ce astăzi aveți tinerețe, viață, frumusețe,
Și vreți un colț de pâine și de libertate,
Nu credeți că fericirea-i doar… Prosperitate,
Bogăție, case, mașini, străinătate,

19.Căci, vrut-nevrut, iată le am acum pe toate,
Dar ce folos, când zilnic îmi plânge inima de dor,
De Carpații cei falnici, de iubirile-mi curate,
De plaiul tinereții, de Mare și de al meu pridvor !

20.Voi, ce astăzi aveți puritate, forță, sănătate,
Și vreți dreptate, pâine, cinste, libertate,
Pricepeți că nu poți avea pace și fericire,
De inima-ți va plânge de dor și de iubire !
…
21.Dacă cineva știe, la ce fântână și la ce izvor,
Pot să-mi astâmpăr această flacără de dor… :
Îi dau «Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte»!
Îi dau «Freamăt de codru», «Misterele noptii», tărâm de libertate !

22.Îi dau «Curcubeu de șoaptă și rouă» !
Îi dau oglinda mea crăpată în două !
Îi dau «Bucovina» și «Doina » cântate pe nai !
Îi dau Iubire de țară, de nație și plai !

23.Îi dau România Mare și fericele trai
Îi dau poarta-mi deschisă spre Rai !
Îi dau osanaua Cerescului Alai,
Și… și «Iertarea lui Eminescu-Mihai» !
*
* *
Poemă de lumină și dor de Gabriel Marian Oseciuc, compusă din 23 de catrene,
în noaptea de 14 spre 15 dec. 2011, Montréal, CANADA.

Explicatii :
– Mihai Berechet : Regizor de teatru, TNB
– Amza Pelea, Gheorghe Cozorici, George Dinică, Toma Caragiu, Carmen Stănescu,
Damian Crâșmaru, Victor Rebengiuc: actori ;
– Constantin Vaeni, Andrei Blaier, Mircea Drăgan: regizori de film ;
– Dinu Tănase, Josif Demian: directori de imagine și regizori de film ;

– «Vis de Luceafăr, Luceafăr de vis», TV-film, inspirat din viața și opera lui Mihai Eminescu,
Scenariu și regia : Gabriel Oseciuc. Cu: Vlad Rădescu, Cornelia Oseciuc (Pavlovici), Gheorghe Cozorici.
Produtie: Redacția Tudor Vornicu, 1980, TVR.

Doamne ajută românilor de pretutindeni !
Gabriel Marian Oseciuc,
9 ianuarie 2012, Montréal

N.R.
Imagini: Statuia lui Mihai Eminescu și Biserica Uspenia (Catedrala Alba), ctitorie a D-nei Elena Rareș (Petru Rareș), unde a fost botezat Mihai Eminescu.
Foto: Agata