ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 16 Mai 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 16 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Îi plătim să ne lase cuminți. Ne mâncăm coliva înainte de a ne da duhul

Nu pricep de ce un post de televiziune român, suspect(at) de mulți privitori ocazionali, pentru  „programele” sale zilnice și silnice, face o reclamă deșănțată unei viitoare familii de prinți dintr-o țară cu tradiții milenare de mariaje secrete, unde totul se întâmplă după lungi negocieri politice, nu ca pe Muntele ”Găina”, unde te duci și îți alegi ”prințesa” dacă și ea te vrea. Vorba poetului Nicolae Pogonaru: ”Să-ți trăiască franțuzoiaca”. Ce știre, până la urmă, se căsătoresc doi oameni obișnuiți. Un prinț cu o prințesă, un țăran cu o țărancă, ca să revin la ai noștri. În fața lui Dumnezeu toate căsniciile au același rost, perpetuarea speciei/rasei umane. Nu văd de ce și cum familiile ”cosmice” ar avea alt statut aici, pe pământ. Până acum doar astfel de „reprezentanți ai Domnului” se dădeau în bărci de aur în numele nostru. Acum vin și popii-preoți, care, la fel, sunt delegați ai  Șefului Universurilor. Au telefon mobil direct cu Iadul și cu Raiul. Ce să zic, viața mea, ca a fiecărui muritorninc,  e scurtă. Mai scurtă decât a îngerilor , pentru că, așa văd problema, un om ajuns chiar și la 150 de ani e ceva ce nu mai funcționează nici când vrea să-și facă nevoile fizice și spirituale. Avem termen de garanție. Ce treabă concretă avem noi cu ”regi, regine, prinți, prințese”, o țară de stânga în ghips, de ce ne agățăm de ”ideologii” și de idealuri avortate? Banii de (pe) la fostul ”Crescent” sunt sub fuste reginoase, știa și piciorul ghipsat al generalului Victoraș, care avea cont regal în regalitate. În contabilitatea europeană dinspre contribuțiile noastre contează doar Felix. Ca la mafioți. Noi îi plătim pe ăștia care să ne apere doar ca să fim cuminți. Steaguri pe cer, avioane, alai, colive etc. Așa moare din când în când țara mea și a noastră și a voastră dar și a lor. Încă odată, în istorie, ne facem de c…ăt. Ne mâncăm coliva înainte de a ne da duhul, nu de foame cât dintr-un canibalism ”vegetarian” greu de înțeles. . Nu-mi e rușine că sunt român. Și nici că trăiesc în niște condiții (i)morale impuse de societate. Îmi e jenă că încă mai scriu despre aceste aberații.