Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Îi plătim să ne lase cuminți. Ne mâncăm coliva înainte de a ne da duhul

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 16 Mai 2018
Tableta de Marin IFRIM
Publicat: 16 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Îi plătim să ne lase cuminți. Ne mâncăm coliva înainte de a ne da duhul

 

Nu pricep de ce un post de televiziune român, suspect(at) de mulți privitori ocazionali, pentru  „programele” sale zilnice și silnice, face o reclamă deșănțată unei viitoare familii de prinți dintr-o țară cu tradiții milenare de mariaje secrete, unde totul se întâmplă după lungi negocieri politice, nu ca pe Muntele ”Găina”, unde te duci și îți alegi ”prințesa” dacă și ea te vrea. Vorba poetului Nicolae Pogonaru: ”Să-ți trăiască franțuzoiaca”. Ce știre, până la urmă, se căsătoresc doi oameni obișnuiți. Un prinț cu o prințesă, un țăran cu o țărancă, ca să revin la ai noștri. În fața lui Dumnezeu toate căsniciile au același rost, perpetuarea speciei/rasei umane. Nu văd de ce și cum familiile ”cosmice” ar avea alt statut aici, pe pământ. Până acum doar astfel de „reprezentanți ai Domnului” se dădeau în bărci de aur în numele nostru. Acum vin și popii-preoți, care, la fel, sunt delegați ai  Șefului Universurilor. Au telefon mobil direct cu Iadul și cu Raiul. Ce să zic, viața mea, ca a fiecărui muritorninc,  e scurtă. Mai scurtă decât a îngerilor , pentru că, așa văd problema, un om ajuns chiar și la 150 de ani e ceva ce nu mai funcționează nici când vrea să-și facă nevoile fizice și spirituale. Avem termen de garanție. Ce treabă concretă avem noi cu ”regi, regine, prinți, prințese”, o țară de stânga în ghips, de ce ne agățăm de ”ideologii” și de idealuri avortate? Banii de (pe) la fostul ”Crescent” sunt sub fuste reginoase, știa și piciorul ghipsat al generalului Victoraș, care avea cont regal în regalitate. În contabilitatea europeană dinspre contribuțiile noastre contează doar Felix. Ca la mafioți. Noi îi plătim pe ăștia care să ne apere doar ca să fim cuminți. Steaguri pe cer, avioane, alai, colive etc. Așa moare din când în când țara mea și a noastră și a voastră dar și a lor. Încă odată, în istorie, ne facem de c…ăt. Ne mâncăm coliva înainte de a ne da duhul, nu de foame cât dintr-un canibalism ”vegetarian” greu de înțeles. . Nu-mi e rușine că sunt român. Și nici că trăiesc în niște condiții (i)morale impuse de societate. Îmi e jenă că încă mai scriu despre aceste aberații.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5