OAMENI ȘI FAPTE
ILIE AVÂRVĂRI – MAGISTER LUDI
DE LA STRĂDANIE DIDACTICĂ LA SOBRIETATE ȘTIINȚIFICĂ

 ,,Într-o scriere, lucrurile nu pot fi deslușite imediat,
și autorul este norocos dacă se întâmplă așa!
În cele din urmă însă, ele devin destul de clare,
atât prin ele însele, cât și datorită gradului de alchimie
pe care autorul îl deține, (…)” (Ernest Hemingway,1954)

De câte ori îl întâlnesc pe profesorul Ilie Avârvări sau trebuie să mă gândesc la ceva în legătură cu Domnia Sa, îmi tot amintesc de vechea înțelepciune ,,Bis dat, qui cito dat” (din Latină: Cine dă rapid, dă de două ori) sau, la fel de instructiv, de ,,exercițiul iuțelii” inițiat de tătăl meu pe când eram copil și mă vedea că anumite treburi le făceam cu încetineală. Acest lucru îl supăra  pe tata și, câteodată, se lăsa cu consecințe scandaloase. Uneori, pentru a mă deprinde cu rapiditatea treburilor și pentru a prețui banul muncit, punea în căciulă câte un pumn de mărunțiș și îmi zicea: ,,eu am să număr până la ,,10”, iar tu să culegi câte un ban de aici… și câți reușești să aduni sunt ai tăi…..”. Cred că nici nu se putea găsi o altă metodă pentru un astfel de exercițiu de rapiditate! Mai apoi, îmi mai zicea: ,,Să știi Ioane, banii sunt cei care rezolvă totul! Ai bani în buzunar, și nu contează câți, ești stăpân pe tine, ai siguranță și ești cumpătat! Să nu muncești și să nu slujești pe cineva fără să-ți plătească prețul complet!”. Așa-mi spunea tata, din timp în timp, o vorbă pe care nu o voi uita!

Ilie Avârvări nu este domol la treabă. Este tipul de om așezat și atent peste măsură la ceea ce face. Încercă foarte des să travestească sensul lucrului început, al frazei, al propoziției, atunci când scrie… și până nu iese, cum numai Domnia Sa știe, nu încetează. Și chiar dacă totul este făcut, finalizat și dat circuitului public, tot mai găsește câte ceva și, atunci, îl auzi: ,,aici ar trebui modificat și corectat”. Așa l-am perceput pe domnul profesor aici, la noi, la editură, când am aflat despre munca Domniei Sale de ani de zile pentru a-și îndeplini un ideal, acela de a scoate la lumină satul Borolea (com. Hănești-Botoșani). Și, prin strădanie îndelungată, asemănătoarei celei de la catedră, a reușit!

Și, mai tot discutând despre una sau despre alta, am pucluit că pentru Domnia Sa munca este singurul lucru pe care îl poate lua în seamă în mod serios și în totdeauna își planifică și realizează, ceea ce se întâmplă în mod constant, în așa fel încât să fenteze Soarta.  Mereu caută să evite să fie în locul nepotrivit, atunci cand ciocanul lovește menghina. De fiecare dată, umblă după spații și zone neutre și speră, să fie în locul potrivit atunci când vine vremea, să adune laurii. Frumos gândit și cred că asta îl caracterizează, îl definește ca Om. Tot timpul vieții, s-a debranșat de fleacuri, s-a izolat de muncile fără noimă și s-a concentrat pe o prioritate și anume aceea de a fi un exponent al școlii și al satului. Un ,,magister ludi”, cum spuneau latinii.

Profesorul Ilie Avârvări s-a născut 11 iulie 1939, în satul Borolea, comuna Hănești, județul Botoșani. Domiciliul actual (la data de 6 mai 2011) este în Săveni, str. Alexandru Ioan Cuza, nr.10, bl.7, sc.B. Tatăl, lui Avârvării Dumitru (Harnicu, porecla), născut în octombrie 1900, sat Borolea  comuna Avrămeni a urmat școala primară, a fost agricultor, jandarm și gestionar. Mama, Avârvări Elena (Haisuc), născută la 15 iunie 1903, în Borolea (atunci, comuna Avrămeni), cu școala primară, a fost agricultoare. Ilie, dornic de a ști și cunoaște tainele cărții, în perioada 1946 -1950, a urmat Școala primară din Borolea; în 1950 -1953, Școala elementară de 7 ani Hănești și Săveni, unde a avut ca învățători pe Boris Brighidin, Sumeț Petru, iar profesori pe Georgeta Donosa, Gh. Timofte, Aurel Ambrozi, D. Gagus. În anii, 1953-1957, a urmat cursurile de zi ale Școalii Pedagogice de Băieți Șendriceni și, la absolvire, obține diploma de învățător. Aici a avut ca profesori pe Gh. Romândașu, Alex Ostafe, Arcadie Luță, Gh. Popescu, Avramiuc Alex. Radinschi. În 1966, absolvă Facutltatea de Istorie-Geografie, Insitutul Pedagogic de 3 ani Iași și i-se atribuie gradul didactic ,, profesor gr.II”. În 1973, absolvă Facultatea de Filozofie, Universitatea ,,Alex. I. Cuza” Iași, devenind ,,profesor gr.I”; lucrarea de licență – ,,Presa social-democratică, istoric și evoluție”. Aici are ca profesori pe Titus Raveica, Petru Botezatu, Nicolae Barbu, Ernest Stere, I. Grigoraș. Și-a continuat pregătirea prin cursuri de perfecționare (din 4 în 4 ani) la Academia de Științe Social Politice București, la Universitatea Alex. I. Cuza Iași, Inspectoratul Școlar al județului Botoșani, unde a abordat și însușit temea ca: națiunea factor în evoluția societății, modalități de perfecționare a predării lecțiilor de științe sociale și gândirea filozofică a revoluționarilor pașoptiști. Toate acestea i-au permis să susțină o bogată activitate profesională și obștească. Astfel, în 1957-1958, a fost învățător la Școala Zahoreni și director al Căminului cultural din sat. Aici a sprijinit construcția noi clădiri a Căminului cultural. În perioada 1960-1961 a fost director la Școala Borolea, unde înființează Școala elementară de 7 ani din acest sat, apoi, în1961-1965, a îndeplinit diferite muncii de îndrumare și consiliere școlară la Comitetul Orășenesc Săveni al UTC. O perioada de 3 ani (1965-1968) a fost inspector și secretar al Comitetului pentru Cultură Săveni, coordonând cu rezultate meritorii viața culturală a Săvenilor, fapt relevat de obținerea locului I pe țară (1967) cu Taraful Casei Raionale de Cultură; 1968-2001 a fost profesor la Școala Generală și Liceul Săveni, perioadă în care, cu elevii săi, obține diferite premii și diplome la faza națională a Olimpiadelor școlare, la discipline ca: filozofie, economie și sociologie (1984,1987, 1994). De la munca obștească nu s-a ferit niciodată: a făcut parte din colectivul de conferențiari ai orașului Săveni, responsabil al Cercului Pedagogic al profesorilor de istorie (1977-1982), director cu munca educativă în liceu (1983-1989), membru al Comisiei Naționale din Ministerul Educației și Învățământului, privind predarea Educației Cetățenești.  Concomitent a muncit, a elaborat și publicat trei cărți ,,Borolea – sat vechi de răzeși”, Editura Agata, 2007; ,,Punți peste timp. Săveni 1818-2008”, Editura Axa, 2008; ,,Borolea – documente, acte și alte înscrisuri” Editura Agata, 2010 și are pregătit pentru tipar ,,Săveni-465. Studii de geografie și istorie locală”, ,,Panoul de onoare” – o lucrare unde vor fi cuprinse personalități din Săveni. A publicat și colaborat cu redacțiile ziarelor ,,Clopotul”, ,,Actualitatea botoșăneană”, ,,Gazeta de Săveni”, revista ,,Trepte” etc. Munca i-a fost răsplătită prin recunoașterea și atribuirea unor distincții și diplome: ,,Profesor Evidențiat” prin Ord. Nr.7700/1987 a M.E.Î.; ,,Cetățean de Onoare a Comunei Hănești”, 2007; ,,Diploma de Excelență” acordată de Inspectoratul Școlar Botoșani, 2008; ,,Medalia Jubiliară”, 2010, oferită de Fundația Culturală Bucovina; Diploma de excelență și Titlul de MAGISTER LUDI,, acordată de Editura Agata, 2011, cu ocazia împlinirii a 72 de ani.

Pe lângă aprecieri și elogii a primit și mici observații critice. Pr. Ioan Canciuc, cu ocazia lansării celei de-a treia carte, la Săveni, a semnalat că Domnia Sa, în ceea ce a scris, a scăpat și ceva erori de interpretarea a unor documente vechi găsite în arhive, profesorul, uneori, nereușind să depășească ,,confundedum situ”. Dar asta nu contează! Contează că a scos la lumină istoria unui sat pe cale de a fi uitată, documentele descoperite și puse la îndemâna publicului larg, dovedind perspicacitatea și voința de nestrămutat de a aduce prezentului, și mai mult viitorului, adevărul despre evoluțuia unei comunități rurale. A făcut-o așa cum s-a priceput, lucru deosebit de important pentru viitorii istorici și oameni ai satului, interesați să valorifice aceaste documente și informații de cronică. E vorba de munca unui exponent al virtuților sătești, care nu s-a dezis niciodată că aparține acestui sat – Borolea -, demonstrând că SE POATE… pe când, alții se bat cu pumnul în piept: ,,uite ce am făcut eu”, voalat promovând pretențiile unui fel de ,,imagolog” al satului.

Spațiul revistei nu-mi permite să aduc cititorului tot ce am consemnat despre acest ,,brav om”, dar, într-o scriere concepută și organizată special, care va fi publicată în curând, veți avea ocazia să descoperiți mult și mai multe.

Cu aceasta închei, urându-i domnului profesor: ,,La Mulți Ani”!  Astăzi este ziua de naștere a Domniei Sale!

Ion Istrate,
Botoșani, 11 iulie 2011