ILUZIA DIN STICLĂ
(sonet)
Hefaistos avu o ideie
O puse-n sticlă pe femeie
Mări și oceane să parcurgă
Timpul pe lângă ea să curgă
Ca după ani s-o regăsească
Tot tânără …s-o pescuiască
Din spuma mării, pe-a sa divă
Luptând cu valul în derivă
Dar, vai ! acum, bătrâne șchiop
Putea -o – vei ști fericită
De orice tânăr zeu, dorită?
Nesocotite mizantrop
Nu vezi? E-aceeași Afrodită
De ce-ai mai scos al sticlei dop? …