Când focuri ard priveghi neliniștit și trist,
Ne mai ‘mbătăm cu zumzetul din armonii
De ierni topite-n lumânări și cruci de Crist.
.
Cu tine-alerg pe pajiști înflorite-n somn,
Când cucuvele negre pe maluri strigă,
Cenușa tatuează pe umerii ce-adorm
În ascuțite semne-n tronul fără rigă.
.
Cu tine-ascund în perne lacrimi și chemări,
Cu ostoiri de taine în culori neutre
Și pot cuprinde cerul, pocalul cu zaveri
Ce-ascund în glăsuire furtuna din Bermude.
.
Cu tine flămânzesc în doruri infinite,
Zăgăzuite-n umbre zidite în destin,
Și prăznuim soroace-n ceasuri risipite
Prin horele cu iele, sălbaticul festin.
.
Cu tine zac sub clopot tăcerile de-argint
Când dezmorțim neliniști presărate-n timp,
Mai cântărim venin, pocale cu absint
Scăldate în tumulturi cu parfum de-alint.
.
Cu tine știu că-i greu în iarna cu nămeți,
Ce se strecoară peste străzi întortocheate,
Mai cântă-mi versul alb cu slabi anahoreți,
Ce-mi suflă peste aripi dor de libertate.
.
Cu tine mă cuprind neostoiri pribege,
Îmbrățișări de fluturi ce mă ademenesc,
Să-ți fur o răsuflare-n zori, ce ne culege
Din simțuri neînfrânte-n dor nepământesc.
.
Cu tine sunt doar eu, o jumătate-n tine,
Un vis prescris de timp, pictat printre aldine!
.