ÎMI RÂDE SUFLETUL

S-a ridicat  lumina moale-a toamnei!

N-am simţit vara, pe unde a fugit…

Prin aerul lânos frunzele Doamnei

Dansează şi cântă-n vântul risipit.

E o melodie necunoscută

În nuanţe de roşu, galben, maro

Împrăştiate-n atmosfera mută

Şi cerul scămoşat  nu mai este bleo…

Cum,..anotimpu-n clipe se desface,

E ostenit de dorul ce ne-mparte!

Gândul e lumină în trsta pace

Şi umbrele se mută mai departe…

Parcă, ceva, se învârteşte în  aer

Şi riscă să atingă nemurirea,

Un fior trece uşor, -ca un vaier-

În vis, mă-mbrăţişează  presimţirea.

Urcăm, lin, dealul pietruit cu vise!

Halucinante clipe, moi, latente,

În dragostea cu aripile-ntinse,

Înnoadă, blând, suave sentimente…

………………………………………………..

Îmi râde sufletul în privirea ta

Când ochii tăi-văpăi  sclipesc iubire,

Sângele-alergând nu-l mai ştiu asculta,

Emoţiile se zbat în uimire…