Pe măsură ce anul se înnoiește,
Timpul ușor se învechește,
Dar poate să rămână la fel,
Mai proaspăt chiar,deși luăm din el.
.
Însă oricât de mult vom lua,
Nu ne ajunge niciodată,
La fel de tânăr va continua,
Deși viața-n secole o va măsura.
.
Numărul secolelor nu-l știe nimeni
Cum nu știe nimeni de unde vine,
Fiindcă vine de undeva
Și țâșnește dintr-un izvor ca apa.
.
Când eram copil tare mult îmi plăcea
Să cred că de sub satul meu izvora
Și din orice fântână se scotea
Ciutura,cu timp,plină ieșea.
.
Numai că nu izbuteam să aflu
Care e fântâna cu pricina
Și o căutam întotdeauna,
Dar ea își schimba locul întruna.
.
Locul de unde timpul izvora,
Pe altă uliță se muta,
Nici nu ajungeam bine acolo
Și-n altă parte o izbughea izvorul.
.
Din fântână în fântână trecea,
Fără ca oamenii seama să-și dea,
Singur am fost,dar fără niciun folos
Că n-am aflat-n care fântână s-a ascuns.
.
De-a v-ați ascunselea se juca,
Dovadă că și el tot copil era,
Un copil ce în vârstă înainta
Și tare mult cu apa semăna.
.
Deși timpul cu un an mai bătrân era,
La fel de proaspăt mereu rămânea,
În vreme ce eu îmbătrâneam
Și la viația veșnică mă tot gândeam.
.
Fântâna din care anii izvorau,
Poate se află în cer nu pe pământ
Iar eu deși nu-s copil,o mai caut plângând
Convins că îmi va da anii înapoi curând..
Similare