Ți-aș spune cât de dragă-mi ești,
Că-n ochii tăi ființa mea se pierde,
Te-aș și-ntreba – de ce roșești,
Când vorba-mi caută să te dezmierde ?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ți cadă omenește !
C-așa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindește !

Să pot, aș vrea, a-ți spune cum
Din ochi îți curge-a soarelui lumină,
Și cum splendoarea lor acum
Destinul meu aș vrea să îmi devină.

Ți-aș spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioșează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

Și vreau să pot și îndrăznesc,
Vorbindu-ți cald de dragoste și vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Și ochii tăi de-o dragoste acerbă.

Și-aș vrea acum să-ți mulțumesc
Că ești ceea ce ești întru vederea-mi
Faptură-n ce mă regăsesc –
Un înger ce mi-a înțeles durerea-mi.

10 martie 2023