Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Împreună – mai mult decât alături

Primit pentru publicare: 06 apr.  2017
Autor: Prof. Vasle FILIP, Iași
Publicat: 07 apr. 2017
Editor: Ion ISTRATE

 

 

 

Împreună – mai mult decât alături

 

Atunci când doi oameni, sau mai mulți,se simt, și sunt, alături, nu înseamnă, întotdeauna, că ei sunt și împreună. Deși aceste două cuvinte par a fi sinonime, ele nu sunt decât asemănătoare. Doi  împreună pot face unul singur. Două părți ce alcătuiesc un întreg. Unul pe care îl poți judeca și separat, dar el tot un întreg rămâne. Evident, structural, mai mult  deci decât în forma lui exterioară .Se  pot afla alături două sau mai multe persoane fără ca acestea să consoneze întotdeauna în chip armonios, sensurile existenței lor nefiind integral suprapuse. Nu se exclud, fără îndoială,  situațiile în care alături capătă accente mai pronunțate și face o apropiere mai vizibilă cu împreună. Oricum, chestiunea comportă felurite opinii, care, și acestea, pot fi…alături sau… împreună. Eu invoc doar ce a spus cu multă vreme în urmă cronicarul: „Și au stat unul lângă altul, ba chiar și mai aproape”.

Această nouă carte – nici el nu mai știe bine a câtea – a lui Ion N. Oprea mă îndeamnă încă din tartajul ei să cred că autorul face distincția cuvenită între cele două cuvinte și aduce o sumedenie de dovezi, unele cu iz de polemică, altele cu parfum de flori adunate în același buchet. Împreună se cheamă cartea cu pricina și este tipărită, în anul 2017,la Editura Armonii Culturale din Adjud-Vrancea, Și două sunt capitolele în care este structurat bogatul material cuprins: Despre prieteni și Prietenii despre mine.

Volumul se deschide cu „În loc de prefață. Cartea”, text  în care autorul își mărturisește deschis acceptul de a fi împreună, fără, însă, a ocoli și cealaltă stare – alături. Din start, el argumentează propria poziție printr-un fapt devenit notoriu în plan internațional: Târgul Internațional de carte de la Frankfurt-Germania. La care eu,din proprie inițiativă, le-aș adăuga și pe cele din  Paris și Brive la Gaillarde (tot din Franța),implicând  astfel un trio devenit de mai mulți ani celebru, deopotrivă în aprecierea scriitorilor de cărți și a cititorilor. Scrie Ion N. Oprea: “Este, orice s-ar spune, momentul cărții și nu de azi de ieri”…După care adaugă: „Optimismul, intuiția, tactul, compasiunea, capacitatea de a asculta, emotivitatea, sensibilitatea, darul de a convinge, perseverența, suplețea în adaptare și exprimare sunt calități care ne ajută să ne deschidem, să ne exprimăm emoțiile, că a face așa ceva, înainte de toate trebuie să învățăm arta de a ne deschide sufletul”.

În cele peste 200 de pagini ale volumului, cititorul poate parcurge, sub aripa literaturii, un timp istoric care vine de departe și ajunge până în zilele de acum, actualitatea textelor cuprinse manifestându-se cu pregnanță și în chip benefic. Prin gestul său,recunoscut de mai multă vreme ca fiind unul gereros, Ion N. Oprea laudă și atenționează fără ocoliș. Dar o face cu iubire, nu cu înverșunare. De unde se poate deduce ce lui îi este străin-simțământul dușmăniei. Al urii – implicit. Remarcă, pe coperta a IV-a cărții, editorul acestuia, Gheorghe A. Stroia: “Cu simplitate, respect pentru actul literar-artistic, prin felul său unic de a fi, ținându-se departe de răutățile  ”breslei”, Ion N. Oprea reușește să însămânțeze grăuntele adevărului în numele prieteniei sau al prietaniei în lumina adevărului”.  

Cenaclul de la distanță s-a manifestat, încă de la începuturile lui, un puternic catalizator de condeie, de pe tot cuprinsul țării. Mai mult decât atât. El a închegat și cultivat prietenii între oameni care nu s-au văzut niciodată ochi în ochi. Cuvântul scris i-a adunat în mod miraculos. Iar ei merg împreună pe acest drum deschizător de suflete însetate de pacea prietenie necondiționate decât de aripa ocrotitoare a purității gândirii și simțirii. Cele mai bine de zece volume realizate împreună de câte 40-70 de autori stau mărturie, iar cifra va fi în orice caz depășită. Acesta este al treisprezecelea! Unul din cei mai în vâstă dintre cenacliști, economistul Ioan Grămadă, din Câmpulung Moldovenesc, remarca într-una din cntribuțiile sale: Să nu uităm să rămânem împreună, în Cenaclul nostru, braț la braț cu tinerețea; noi,cei mai în vârstă…” O asemenea caldă  chemare este un semn încurajator. Semnal al speranței, cu atât mai mobilizator în zilele de acum, când prea multe din cele necesare susținerii în poziție dreaptă a demnității umane se destramă, cuvântul dezbinare înlocuindu-l pe cel din titlul acestei cărți: Împreună.

                                                                                            5 aprilie 2017

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5