Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Impromptu pentru tine

 Impromptu pentru tine

Irina_Lucia_MihalcaAutorul: Irina Lucia Mihalca

 
 
 
 
 
 
Am aruncat în neant
 toate semnele de punctuaţie,
 toate cuvintele nespuse din spaţiile albite.
 Lumina are distanţe sau e necuprinsă?
 Imaginaţia ta, iubito, este ca un pârau limpede 
 ce vrea să treacă şi prin pietre, 
 una din pietre sunt eu, cântecul eşti tu!
 
 Dincolo de vânt nu este niciun vânt,
 dincolo de  cântec nu este niciun cântec, 
 dincolo de vis nu este niciun vis,
 dincolo de spaţiu nu este niciun spaţiu,
 spaţiul, chiar dacă de necucerit, 
 uneori e vântul, uneori e cântecul, 
 uneori e visul în care păşim nedumeriţi.
 
 Simţi cum punctele 
 îngreunează spaţiile dintre noi? 
 Cândva, un punct înnegrit 
 te-ndurera atât de mult,
 măreşte, acum,  la infinit punctul acela
 şi vei vedea ce înseamnă, 
 – un punct abisal –
 un punct legat de un altul, construit în spirala 
 când ascendentă, când descendentă. 
 
 Nu cred în punctul tău implantat 
 la hotarul tăcerii, chiar dacă nu dispare,
 nu cred în acel punct fără întoarcere,
 după fiecare punct urmează noi şi noi întinderi.
 Nu cred în natura moartă a tabloului privit împreună,
 nu cred în norii întunecaţi purtaţi de furtuni trecătoare,
 nu cred în penitenţa impusă, 
 aurorele nu obosesc în puncte de suspensie,
 ascund gânduri şi preced dialoguri.
 
 Vreau să mă opun 
 şuvoiului răcoros şi puternic,
 am mereu un vis în care 
 cuvintele tale se contopesc cu el.
 Dincolo de fulgerele ploii ai revenit, 
 îţi aminteşti cum mi-ai prins mâna în ploaie?
 Zâmbetele nu se pierd stinse în noapte,
 visele sparte suspină
 agăţate, încă, de firele de păianjen
din oaza deşertului de nisip al patului tău.
 
 O oră ţi-ar fi inversat polii definitiv,
 nu te-ai mai fi întors pe acelaşi drum,
 deschide uşa cu piciorul  
 şi caută acolo cheia strigătului tău,
 aştept tulburarea apelor
 spre vindecarea inimii mele!
 Dansează cu viaţa, iubitule! 
 Cred în câmpia infinită din noi, 
 în fiecare petală depusă fundaţiei construite
 şi-n zborul nemărginit spre aştri.
 
 Am nevoie de clipele care vin 
 şi trec prin noi din clepsidra veşniciei,
 de muzica ce lasă să curgă timpul 
 în inimile noastre, ca un foc ascuns
 în exilul unui destin, răscolind tot universul,
 de pierderea mâinilor noastre 
 ce-alunecă liber în briză şi culoare,
 de fascicolul sărutului 
 ce trece prin lumina stelelor, 
 de interludiul parcurs 
 de ceaţa ce-adună praful nopţii, 
 lăsând, în urmă, 
 o dâră a tăcerii şi melancoliei. 
 
 Dacă tu eşti cerul atunci 
 mâna mea e întinsă spre lumina din tine!
 Când Totul se oglindeşte într-un punct,
 acel punct se revarsă în Totul,
 de tine, de mine, de noi, am nevoie…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 39 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5