ÎN CARPAŢI

Mă aflam pe muntele Ceahlău prima oară
Într-o zi senină, splendidă de vară,
Când apele cerului n-aveau cum să mai curgă
Căci dormeau adânc, zăgăzuite de-o lumină lungă.

Privirea-mi luneca peste câmpiile moldave
Brăzdate în lung şi în lat de numeroase ape,
Iar prin aburii verii am descoperit,
Conturul patriei de codrii verzi zugrăvit.

Jur împrejur era numai o splendoare,
Plămânii-mi sorbeau aerul cel mai tare,
Sufletul, cutie de rezonanţă, mi s-a deschis
Vibrând la ale mele şoapte sensibile intens.

Dar deodată am auzit fredonând pe strune
O melodie cu cel mai înalt renume,
Era balada fiului plaiurilor bucovinene,
Născut într-un sat cu zumzet de albine.

Ascultam balada lui Ciprian Porumbescu,
Munţi, păduri, izvoare şi câmpii se uneau,
Toate odată într-o horă se roteau,
Sub pâlpâirea eternilor aştri se contopeau.

M-am bucurat de inegalabila baladă
Cu-n mesaj într-o limbă curată românească,
Despre o ţară mândră şi binecuvântată
Cu privelişti ce farmecă vederea totodată.