În clipa septentrională
E-atâta linişte pe-ntinderea câmpiei,
Că ţi se pare că suspinul macilor l-auzi;
Ivit, un vânt ţicnit desface şnurul iei,
Lăsând să i se vadă fetei sânii încăcruzi.
Dar fata-şi lasă sânii goi să i se vadă;
Doar vântul şugubăţ ca un flăcău e-n largul;
La ceasul tihnei înserării ce-o săcadă,
Se va-ntâlni cu dorul ce-o să-i calce pragul.
Şi vor gusta din netrăitul clipei ancestrală,
În tihna unei nopţi de varăneîntârziată.
Se va zori de zi…şi-n clipa septentrională,
Nu va mai fi nimic din ce a fost odată.
Similare