În clipa septentrională

E-atâta linişte pe-ntinderea câmpiei,

Că ţi se pare că suspinul macilor l-auzi;

Ivit, un vânt ţicnit desface şnurul iei,

Lăsând să i se vadă fetei sânii încăcruzi.

Dar fata-şi lasă sânii goi să i se vadă;

Doar vântul şugubăţ ca un flăcău e-n largul;

La ceasul tihnei înserării ce-o săcadă,

Se va-ntâlni cu dorul ce-o să-i calce pragul.

Şi vor gusta din netrăitul clipei ancestrală,

În tihna unei nopţi de varăneîntârziată.

Se va zori de zi…şi-n clipa septentrională,

Nu va mai fi nimic din ce a fost odată.

Articole asemănătoare