Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

În Est, după protocol, în Vest, la fel ?

Primit pentru publicare: 13 Mai 2020
Autor: Octavia BUHOCIU, redactor – Revista Luceafărul
Publicat: 14 Mai  2020
© Octavia Buhociu, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

În Est, după protocol, în Vest, la fel ?

Lume ! Lume ! Fii atentă ! Fii atentă, ne descriem viața din izolare !

Ar fi destul și : Cititori ! Cititori !
Sau : Urmăritori ai paginii noastre de pe « Luceafărul » !

Da, am cumpărat și pixuri noi, albastru și verde, că roșu și negru mai am. Nu mai sunt rezerve acum. Totul e de unică folosință…
Nu a terminat totul despre romanele cenzurate din Franța..
Și, gata, pornește la atacul jurnalului ei de când am intrat în izolare.
Nici nu scrie direct pe laptop, ca până acum, a mai găsit niște foi nescrise de dictando recuperate din lucrările de control ale elevilor ei.
Da, când se dădeau teste, lucrări scrise la școală, acum totul e teleșcoala.
Păi, nu sunt condiții, asta e…
Dar sunt condiții de spălat rufe (adică mașina), eu am supravegheat-o că nu prea are apa presiune pe strada noastră, le-am pus la uscat afară pe sârma inoxidabilă din grădină…
Până acum nu a amintit de grădină, copaci, straturi.
Continui, mă tot întrerupeți : soarele, nu prea puternic, le-a uscat, le-am adus în casă.
Dar fierul de călcat nu l-ai prea folosit, nici pe mine nu m-ai lăsat.
Ei, nu se mai poartă acum călcatul rufelor, s-a cam dus obiceiul asta…demodat…
Am mai vorbit și cu I, de la distanță, a adus cumpărăturile, le-am lăsat la aer, cică ar fi mai bine așa…cică…
Ce-i aia distanțare socială ? nu-s de acord. Ar trebui doar fizică, că și așa-i prea mult…
Scrie la OMS, să schimbe formularea în « fizică », că-i destul pentru mine, pentru noi patru.
Parcă a prins aripi la scris mai ales de când FT o tot publică (adică textele ei).
Care ale ei ? Ale noastre ! Ce, noi nu contribuim cu nimic ? Toate condițiile create după vremurile actuale : porțile încuiate (cheia la vecini), un zarzar înflorit, straturile de ceapă și usturoi (puși din toamnă) aliniate, curentul electric ajunge la toate aparatele, liniște are, ascultă radio Cultural și radio Zu, urmărește Arte, France 24,…
Doar pasărea în zbor poate ajunge pe terase, că albinele încă nu au apărut.
Și oricum nu ele transmit virusul.
DSP ne-a trimis Bulletin informativ cu nr. 3344 din 18.03.2020…
Să vezi că și-a notat…
Da : 348 persoane izolate (în ziar pe 17 martie apăreau doar 254 !), 68 în carantină, se dăduseră déjà 3 amenzi (1 de 10 000 lei, 2 de 20 000 lei).
Asta ca să ne avertizeze ce ne-ar aștepta dacă am sări gardul, în fine, gardurile…
Dacă ai dat cheile…Dacă ar izbucni un incendiu ?
Nu avem prea multe dubluri… Să mai facem…
Ola la !!!
Și am primit și 10 elemente comportamentale, apoi semnătura : economist T.F.
Am ajuns la timp acasă : uite din 22 martie autobuzele de la Apetrans nu mai circulă.
Am prins aproape ultimul autobuz, avion, …
Biletul era rezervat din ianuarie, așa că…
Ce faci cu paharul de vin în mâna ? Dau un telefon : « Bună, R. Vreau să beau un pahar de vin (Fetească și Risling, așa scrie pe eticheta) și nu pot de una singură… »
Auzi, ce jignire, dar noi cine suntem ?
« Te-am sunat ca să știi, în felul asta beau cu tine… De ce râzi ? e serios ! Sănătate ! E bun, oricum sticla e pe terminate…Pa ! »
A venit și o mașină a poliției pe 21 martie, doi polițiști tineri (după ochi, frunte, glas) să ne monitorizeze…
Dar nu aveau decât adresa, au dorit să afle de unde am venit, care-i numărul de telefon…
La ce bun am mai completat formularul cu toate datele personale la intrarea în țară ?
N-or fi colaborând DSP și poliția locală.
Despre echinocțiul de primăvară, Ziua Francofoniei nu ai scris nimic ?
Ce să scriu ? « Foaie verde de cicoare / Vă salut din izolare/ Hai la soare, hai la soare ! »
Scrie, de exemplu, dialogul dintre Béranger, care-i orb, și servitoarea sa din « Regele moare » de Eugen Ionescu.
En roumain ou en français ?
Comme tu veux, mon chou ! Iată dialogul dintre cei doi : « Servitoarea spune: M- am dus în piaţă! -Ai fost în piaţă?! Da. -Şi-am văzut vinete. -Ai văzut vinete!? -Am văzut roşii, majestate. -Ai văzut roşii!? -Da, majestate, dar urc 237 de trepte la castel! -Ce fericită eşti că le urci! »
Să fim sănătoase și să mergem și noi într-o zi până la piață, măcar !
Cu puțină concentrare, cu ajutorul cartierului care-i destul de liniștit, eu aud cum înfloresc caișii. Aștept merii, cireșii, gutuii, perii.
Are dreptate când spune că atunci când citește (de preferat carte, ziarul în format clasic ), ieșim din casă. Și nu e nevoie obligatoriu de cărți de călătorie.
Evident. La fel și atunci când scrii pe hârtie, dar nu numai…
Ne-ar fi plăcut să știm să cântăm la un instrument, pian, harpă… Măcar putem asculta… până să ne ducă la concertele de la filarmonică.. Où sont les neiges d’antan ?
Ai auzit sau văzut formulele noi de salut ? Te pup de la distanță, dar nu distant./ Je ne vous embrasse pas, mais le cœur y est./ Ținem aproape, deși păstrăm distanța. Cred că nu le voi uită niciodată.
Prea mult spus « niciodată »…
Vecinele noastre, prea bune gospodine, nu prea sunt adeptele noii zicale care circulă. “Stau în casă, dar nu vreau să devin cât casa. »
Azi, duminică ne îmbrăcăm ca de sărbătoare ? Sigur, mai încape vorba ? Și apoi chiar e sărbătoare, uite : UNESCO ne deschide accesul la Biblioteca digitală mondială pe internet… de exemplu : Enciclopedia de la vida de las mujeres, un manual indispensabil gospodinelor, scris pe la 1809 în Coreea, de lady Bingheohak Yi. Atenție ! Citim și noi : Lucrarea acoperă teme mari : prepararea sosului de soia, folosirea orezului pentru biscuiți, confecționarea hainelor, vopsirea, broderia, creșterea viermilor de mătase, arăturile, creșterea vitelor, educația prenatală, curățenia în case, alungarea spiritelor rele…Pentru doamnele aristocrate, era o carte obligatorie.
Se dă intelectuală, nu vezi ?
Păi ce, nu suntem ?
Gata, nu mă pot concentra de gândurile voastre !
Închide radioul… Nu !
Reclama pentru « Supramax articulații » nu mai este adecvată momentului : unde să mai ai nevoie acum de articulații ?, ginerele se întâlnește cu soacra, nu poartă masca în spațiu acoperit, ea, nemulțumită,
îl trimite iar prin oraș…
Găsit în cămară un borcan de dulceață de vișine din 2014, perfect conservat , mai mult ca sigur făcută de mama… Atenție la zahărul concentrat , fetelor !
Asistenta medicului de familie, respectând protocolul, pretinde : eu trebuie să-mi iau temperatura , s-o sun la telefon în fiecare zi, să-i povestesc cum mă simt…Deci, totul e pe răspunderea izolatului.
Dar unde-i brățara promisă celor izolați la domiciliu ? N-au avut timp s-o producă, distribuie … ?
Cum va rezista zărzărelul nostru pe temperaturi sub 0 grde ? încă-i înflorit .
Alți doi polițiști care nu au numărul meu de telefon, mă tot caută, noroc de un vecin care îl are : « Săru’mâna, Doamna , va caută poliția de-o vreme ! » Suntem unicat pe două străzi !
Funinginea , poezie de Ana Blandiana, azi 25 martie, e ziua ei de naștere. E frumoasă :
« La ce te gândești când vezi
Un arhanghel murdar de funingine?
La poluarea atmosferei, desigur.
Și la mai ce?
La obiceiul îngerilor
De a se vâri peste tot.
Și la mai ce?
La sobele care primăvara
Încep să fumege și să se înfunde.
Și la mai ce?
Oh, dacă mă gândesc bine,
Un arhanghel murdar de funingine
Pate fi și un arhanghel care
Și-a dat foc
Uitând că nu poate să ardă… »
Zarzarelul are încă flori…oare va avea și zarzăre ?
Am ieșit și la bătut covoare. În Elveția nu se mai practică sportul asta. Recunosc, nici bătătoare printre blocuri, prin cartiere nu am văzut…Dacă nu putem ieși din curte, măcar să ne mișcăm și cu folos pentru casă.
Și apoi imaginația e cel mai ieftin mijloc de locomoție, poți pleca atunci când ți se năzărește , cum vrei, cu cine vrei, nu te costă nici un leu, ca să nu mai spunem de euro.
Are dreptate, parțial.
Cârcotașelor !
Un post de radio mi-a dat ideea…
Ce corecte suntem ! recunoaștem sursa…,
Am propus un joc pe messenger și pe watsapp prietenilor, cunoscuților mei :
Care ar fi (singura) întrebare la care să răspunzi doar cu NU, imposibil prin DA. Ați văzut ce răspunsuri am primit de la câțiva :
Dormi ?/ Ești mort ?/ Ai trăit un secol ?/ Vrei să mori ?/ Ai trăit destul ?/ Ai vizitat 20 de țări străine ?/
Ai fost pe Lună ?/ Ai găsit bani(i) ?/ Pot să ies din casă să vin să te sărut ?/ Te separi de copilul tău ? / Trăiești veșnic ?/ Te numești X ? și desigur multe de genul : Vrei virus ? / Vrei să contractezi Covid-19 ?
Acum ce facem ? Mergem la teatru pe facebook : Omul bun din Seciuan de Bertolt Brecht, în regia lui Andrei Șerban . Costum adecvat, spectatorii și-au ocupat locurile!
De la 2 metri cum poate medicul să asculte cu stetosopul pe un pacient? Simplu : se lungesc cele două tuburi ale stetoscopului, că brațele medicului e mai greu de lungit !
Fericiți posesorii de căței, pot ieși la plimbare cu ei. Altădată vedeam câini , chiar în haite, trecând pe aici, acum niciunul… Și-au găsit stăpâni doritori să-i plimbe, ha ha !
Avem plasă la garduri ? Da.
Putem vedea vecinii și vorbi cu ei ? Da, de pe două străzi încă.
Putem vedea mașinile, bicicliștii, mașina de gunoi, pisicile din vecini ? Da.
Atunci avem motive de nefericire ? Nu .
Putem scrie în jurnal ? Putem.
Putem comunica prin telefon, laptop cu toată lumea în general ? Putem… dar…
Dar nu putem să ne întâlnim decât la 2 metri distanță fizică !
Uite, DSP ne dă libertate de mișcare, fără testare, fără vreun document, c-așa-i protocolul !
Iar pedometrul de abia așteaptă să marcheze și el mii de pași, ca în alte timpuri, nu prea îndepărtate, că s-a tot săturat de câteva sute pe zi în izolare…
Și dacă tot ați ajuns cu textul până aici, iată și fotografia doveditoare !

SAMSUNG CAMERA PICTURES