Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    In memoriam! Eroina cărților mele Adriana Antreiaș-Micu a plecat la Domnul

    In memoriam!

    Eroina cărților mele Adriana Antreiaș-Micu a plecat la Domnul

    “Adriana. Cuvinte din iarna vieții. Memorialistică”, 274p., “Adriana. O nouă primăvară”, 260p., 2014, “Adriana – Un vis i-a fost viața”, 432p., 2015, toate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași

    La 6 noiembrie 2015, în săptămâna celor plecați la Domnul la Clubul comun din București, zeci de tineri, a părăsit Căminul de bătrâni de la “Schitul Darvari”, mutându-și trupul alăturea, în incinta mânăstirii cu același nume – Schitul Darvari- pentru ca în ziua de duminică, 8 noiembrie, corpul să-i fie înmormântat, alături de soțul ei – Nicu – la Cimitirul “Sfântul Ilie”-Ghencea, București.

    Am fost împreună cu prietena mea, Ana Dumitrescu, cu gândul și inima, mereu, alături de ea,  spunându-i  “Dumnezeu să o ierte!”

     

    Neputință

    A fost
    în semn
    ultima convorbire telefonică
    cu Adriana,
    cea de la Schitul Darvari
    din București
    o sunasem ca să-i zic
    La mulți ani!,
    împlinise 97 de ani,
    și am vrut s-o aud.
    Mi-a răspuns
    ea,
    fără de vocea ei,
    se stinsese, parcă-
    flacăra
    lumânării despre care,
    altădată,
    spusese
    c-o păstrează,
    ca s-o vegheze
    în ultima
    clipă de viață.
    A reușit
    să-mi răspundă,
    cu o durere pierdută
    în ultimul fum:
    roagă-te INO să mor!
    A doua zi
    n-a mai răspuns ea,
    neputințele-i  se epuizaseră,
    omul,
    plin de voioșie ,
    plecase,
    dar ea nu privise
    ca o tragedie în drumuirea
    destinului
    Neputința
    din chinu-i
    devenise triumful rugăminții ei
    spre Domnul.

    Adriana,
    de la Schitul Darvari,
    se tămăduise
    de neputințele trupului ei
    și ale vieții –
    de luni de zile
    nu mai coborâse
    spre cele zilnice
    trebuincioase treburi
    și mă ruga
    roagă-te
    fără încetare
    Domnului!
    S-o ia în veşnicie.

    Și a luat-o,
    în vremea cerului,
    pe aripi de îngeri
    despre care vorbiseră
    cu plecăciune
    în cărțile ei,
    scrise cu mâna mea…
    din prietenie
    pentru veşnicie.

                                                           7 noiembrie 2015

    Telefonul

    A  sunat
    în semn
    alarmant t
    elefonul
    și m-a chemat Mariana
    de la Schitul Darvari,
    Fata
    care o îngrijea
    pe Adriana,
    și m-a anunțat sec:
    aseară
    6 noiembrie 2015
    a murit Adiana
    și mâine
    8 noiembrie,
    are loc
    înmormântarea ei;
    I-am mulțumit
    pentru cât făcuse pentru ea,
    i-am zis cuvenitul “Dumnezeu s-o ierte”
    celei care
    îmi oferise
    material pentru cele trei cărți
    despre viața ei
    și a colegilor ei,
    am înregistrat promisiunea
    că vom mai fi căutați,
    am transmis vestea rea mai departe,
    prietenei noastre
    doamna Ana Dumitrescu
    cu care
    am format
    până ieri-alaltăieri
    un trio de nedespărțit,
    și am aprins candela,
    lumânările,
    dar mai întâi
    i-am căutat
    și am pus la vedre
    că să I  le recitesc,
    în timp,
    cărțile celei cu care
    nu ne-am cunoscut
    față cu față,
    dar am vorbit mereu
    și ne-am respectat
    ca oameni,
    prieteni.
    Încă odată
    și nu ultima dată-
    Dumnezeu să o ierte
    pe Adriana
    pe Adriana

                                                               

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5