In memoriam!

Eroina cărților mele Adriana Antreiaș-Micu a plecat la Domnul

“Adriana. Cuvinte din iarna vieții. Memorialistică”, 274p., “Adriana. O nouă primăvară”, 260p., 2014, “Adriana – Un vis i-a fost viața”, 432p., 2015, toate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași

La 6 noiembrie 2015, în săptămâna celor plecați la Domnul la Clubul comun din București, zeci de tineri, a părăsit Căminul de bătrâni de la “Schitul Darvari”, mutându-și trupul alăturea, în incinta mânăstirii cu același nume – Schitul Darvari- pentru ca în ziua de duminică, 8 noiembrie, corpul să-i fie înmormântat, alături de soțul ei – Nicu – la Cimitirul “Sfântul Ilie”-Ghencea, București.

Am fost împreună cu prietena mea, Ana Dumitrescu, cu gândul și inima, mereu, alături de ea,  spunându-i  “Dumnezeu să o ierte!”

Neputință

A fost
în semn
ultima convorbire telefonică
cu Adriana,
cea de la Schitul Darvari
din București
o sunasem ca să-i zic
La mulți ani!,
împlinise 97 de ani,
și am vrut s-o aud.
Mi-a răspuns
ea,
fără de vocea ei,
se stinsese, parcă-
flacăra
lumânării despre care,
altădată,
spusese
c-o păstrează,
ca s-o vegheze
în ultima
clipă de viață.
A reușit
să-mi răspundă,
cu o durere pierdută
în ultimul fum:
– roagă-te INO să mor!
A doua zi
n-a mai răspuns ea,
neputințele-i  se epuizaseră,
omul,
plin de voioșie ,
plecase,
dar ea nu privise
ca o tragedie în drumuirea
destinului
Neputința
din chinu-i
devenise triumful rugăminții ei
spre Domnul.

Adriana,
de la Schitul Darvari,
se tămăduise
de neputințele trupului ei
și ale vieții –
de luni de zile
nu mai coborâse
spre cele zilnice
trebuincioase treburi
și mă ruga
roagă-te
fără încetare
Domnului!
S-o ia în veşnicie.

Și a luat-o,
în vremea cerului,
pe aripi de îngeri
despre care vorbiseră
cu plecăciune
în cărțile ei,
scrise cu mâna mea…
din prietenie
pentru veşnicie.

                                                       7 noiembrie 2015

Telefonul

A  sunat
în semn
alarmant telefonul
și m-a chemat Mariana
de la Schitul Darvari,
Fata
care o îngrijea
pe Adriana,
și m-a anunțat sec:
aseară
6 noiembrie 2015
a murit Adiana
și mâine
8 noiembrie,
are loc
înmormântarea ei;
I-am mulțumit
pentru cât făcuse pentru ea,
i-am zis cuvenitul “Dumnezeu s-o ierte”
celei care
îmi oferise
material pentru cele trei cărți
despre viața ei
și a colegilor ei,
am înregistrat promisiunea
că vom mai fi căutați,
am transmis vestea rea mai departe,
prietenei noastre
doamna Ana Dumitrescu
cu care
am format
până ieri-alaltăieri
un trio de nedespărțit,
și am aprins candela,
lumânările,
dar mai întâi
i-am căutat
și am pus la vedre
că să I  le recitesc,
în timp,
cărțile celei cu care
nu ne-am cunoscut
față cu față,
dar am vorbit mereu
și ne-am respectat
ca oameni,
prieteni.
Încă odată
și nu ultima dată-
Dumnezeu să o ierte
pe Adriana
pe Adriana