Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

In memoriam Gheorghe Istrate

Primit pentru publicare: 2 sept. 2017
Poem de Marin IFRIM
Publicat: 2 sept. 2017

 

 

 

In memoriam Gheorghe Istrate

 

Ieri, 1 septembrie 2017, în județul seismelor calificate, în centru orașului
Focșani, vorbeam cu tizul meu literar, Marin Moscu, ultimul mohican al
Poeziei clasice, despre poetul Gheorghe Istrate. Apoi ne-am dus la statuia
Lui Dumitru Pricop, ridicată de Puiu Siru, într-un părculeț, continuând discuția
Despre Gheorghe Istrate. L-am vizitat și pe rafinatul poet Virgil Panait, în
Atelierul său de ochelari. Azi m-a sunat scriitorul și regizorul Nicolae Cabel,
Plângând precum o ploaie cu brumă pe picături, un plâns care dor urechile
Celor ce-l aud, un țipăt tăcut, neputincios în fața morții celor dragi. Apoi m-a
Sunat Nistor Tănăsescu, cel pentru care Gheorghe Istrate și-ar fi dat viața,
Numai să-l știe acolo unde i-a fost mereu locul, între poeții cu har divin.
Încă un telefon, de la doamna Passionaria Stoicescu. Lacrimi de femeie
Cu suflet, vorbe de mamă a poeziei. Dau în plâns sughițat. Durerea e mai vie
Decât viața. Pe Gheorghe Istrate nu-l mai doare nimic. Nici viața cuvintelor.
Azi, 2 septembrie, la ora 11.00, Gheorghe Istrate și-a ridicat zmeul din piept
Dincolo de nori. Oră la care, prefațând o carte de versuri, a poetului
Trandafir Sâmpetru, făceam trimiteri clare la poezia lui Gheorghe Istrate.
De multe ori poetul spunea în public, cu oarecare amărăciune în suflet, că
E mai mult vrâncean decât buzoian. Și avea dreptate. Nașul său nu a fost
Altul decât marele Dumitru Pricop. Prietenii săi buni – Marin Moscu, Virgil
Panait, Culiță Ion Ușurelu știu bine cât de mult poetul iubea Vrancea. Nu
Știu ce se întâmplă acolo, ceva seceră marile valori precum o combină
Grâul din lanurile cerești ale acestei țări internate într-un spital european
De urgență. În anii din urmă, în Vrancea au murit scriitori cu vocație:
Traian Olteanu, Florin Muscalu, Constantin Ghiniță (am înțeles că poetului
Din Mărășești i se pregătește o statuie de bronz), Mircea Dinutz, Dumitru Pricop,
Ion Panait ș.a. Oameni și litere, cruce după cruce, lăsând în urmă statui. De ce
Tocmai ieri am fost la Focșani? De ce tocmai ieri Marin Moscu mi-a povestit
Lucruri deosebite despre Gheorghe Istrate? Să fi fost felul în care acesta să-și
Ia adio de la orașul care l-a adoptat necondiționat, să fi fost eu mesagerul
Despărțirii sale? Odihnește-i, Doamne, sufletul bun, generos și plin de lumina Ta.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 41 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5