Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    În realitate, puterea și opoziția se regulează în condiții de bordel

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
    Primit pentru publicare: 11 Mai 2018
    Pamflet de Marin IFRIM
    Publicat: 11 Mai 2018
    Procesare și adaptare: Dorina RODU
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    În realitate, puterea și opoziția se regulează în condiții de bordel

     

    O țară în care violurile nu sunt de ici și de colea, nu-mi place. La rumâni era cândva o vorbă : Fute  de-o fute dar mai uită-te și în ochii ei. Cele violuri  ale zilelor de zi cu zi parcă sunt violuri cultivate. Ca să abată atenția. Aud despre milițieni pedofili, despre securiști intrigoși, despre politicieni extrem de jegoși, despre crime la ordinea zilei, despre doctori corupți și profesoare care își culcă gerovitalul cu elevi minori.  Aud și deja surzesc. Nici nu mă mai întreb în ce tară trăiesc și nici în ce țară aș vrea să respir. Am impresia artistică și oarecum necalificată că peste tot e la fel, că lumea a înnebunit, că deja planeta e razna. Mă împac cu ideea lașă că sunt pe cale să devin indiferent și imun. Ca irlandezul căruia nu-i pasă decât de propria sa nepăsare și de zgârcenia proverbială a buzunarului său permanent găurit.Nu am fost niciodată în Irlanda și nu am cunoscut niciun irlandez sau irlandeză. Dar îmi place poporul acesta. Tot și împreună. Din istorie! Sunt un român definitiv, ratat ca patriot și visător ca idiot. N-aș vrea să trăiesc în nicio altă mizerie fie ea și ”mare putere”. Locuiesc într-o țară fenomenală, în care, prin orice foamete au trecut oamenii s-a mâncat rahat la greu, la supraviețuire. Să ne trăiască partidele, miile de partide, miile de politruci cu bot de ”furnicari” freudologi, consumatori de termite. Nimic nu depinde de mine, nici măcar ”propria” mea viață. De-aș putea, aș exila toată clasa politică în Magadascar, ocolo unde își plimbă buricul analfabetul Mazăre verde, la mișto, ca și cum ar avea un fund și fond financiar virgin. Ca și mija cu telecabină Udrea. Ca și toți borfașii și fufele care și-au asigurat viitorul pe bune prin fel de fel de țări ”inabordabile”. Cred că Radu Banciu de la B 1 TV are o hartă mult mai ”satelizată” decât a mea. De-asta mă uit la B 1. Aflu ce știam și ce nu! Consoarta mea se lipsește de telecomandă în (ac)est timp, mă lasă, ca la fotbal, să mă duc și să beau și o bere după victoria sau eșecul echipelor mele nefavorite. Spun toate aceste vorbe ca să se vadă că România mea e alta decât cea a celor care se cred proprietari ai acestei nații, aleși, impuși, deduși sau intrați pe sub uși. Am pierdut multe lucruri așa, din mersul timpului care tot stă pe loc. Mi-am pierdut iluziile, dar nu și speranța că va exista viață și după mine. Nu am buletin de Dumnezeu și nici vreo porție de cer în dotare. Nu-mi place țara în care totul e întors pe dos, țara mea și a altora care gândesc la fel, sau aproape la fel. Nu știu de unde vine această ură fabuloasă împotriva unei democrații normale, nu doar  putinile de murături de sub dantura lui Dragnea miros a closet public, ci toată clasa politică. Avem probleme de existență națională. Termenul acesta, ”opoziție”, e o chestiune de porcărie politică. În realitate, puterea și opoziția se regulează în condiții de bordel făcut pe banii noștri. Le convine! Regulează un popor întreg. Punct.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5