Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: Eugeniu P. Botez; © Florin Bălănescu (Arhiva personală) 
Agata ® 1994 – 2024 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Jean Bart (numele real, Eugeniu P. Botez) s-a născut la 28 noiembrie 1874, în satul Burdujeni, comuna cu același nume, județul Botoșani (astăzi, cartier în orașul Suceava, județul omonim) și a murit la 12 mai 1933, la București, fiind înmormântat la Cimitirul „Bellu” din Capitală. A fost un cunoscut și apreciat scriitor și publicist, autor al mai multor schițe, romane, nuvele, memorii, versuri și note de călătorie cu tematică marină, al cărui pseudonim literar este numele unui corsar și ofițer francez din secolul al XVII-lea. A fost căsătorit de două ori și a avut doi fii și o fiică. A absolvit Școala de Ofițeri de Artilerie, Geniu și Marină din București și Școala de Aplicație a Marinei din Galați. A fost director de studii la Școala de Marină din Constanța, locțiitor al Căpităniei Portului Călărași, șeful Căpităniei Portului Constanța, comisar maritim și comandant militar al portului Sulina, director general în Ministerul Muncii, membru în comitetul de înființare și conducere și secretar general al Ligii Navale Române, precum și profesor la Școala Superioară a Asistenței Sociale „Principesa Ileana” din Capitală. După pensionarea din anul 1930, a activat ca inspector general în Ministerul Sănătății. A fost membru al Societății Scriitorilor Români și membru corespondent al Academiei Române (din 1922). A primit premiile „Vasile Adamachi” (1903), „Constantinide” (1919) și „Ion Heliade Rădulescu” (1923) ale Academiei Române, Ordinul „Coroana României”, clasa a V-a (1904), Medalia Jubiliară „40 de ani de domnie a Regelui Carol I” (1906), distincția de comandor al Ordinului „Sfântul Sava” din Serbia (1907) și Medalia de argint „Expoziția Națională 1907”. Teatrul din Tulcea, Liceul Teoretic din Sulina, Școala Gimnazială nr. 18 și Biblioteca Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanța, precum și străzi din Suceava, Sulina și Constanța îi poartă numele. Filmul „Porto-Franco” (1961) reprezintă ecranizarea romanului său „Europolis”.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

Despre viața și activitatea lui Jean Bart, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 31 iulie 2012, la Bacău.

– Domnule Eugen Șendrea, care sunt reperele biografice esențiale ale lui Jean Bart?

– A fost fiul căpitanului de grăniceri Panait Botez, înaintat la gradul de maior în Războiul de Independență din 1877-1878, iar, ulterior, de general, și al Smarandei Botez, având doi frați și două surori. Încă de mic, a fost atras de mare, de corăbii și de porturi. În 1878, familia lui s-a stabilit la Iași, unde el a absolvit Școala Primară de Băieți nr. 2 – Școala Fiilor de Militari (în prezent, Școala Gimnazială Ion Creangă), avându-l ca dascăl pe marele povestitor, apoi gimnaziul și Liceul Militar. A urmat o carieră militară, ajungând până la gradul de comandor în rezervă. O vreme, a servit pe Bricul Mircea și pe nave fluviale, după care a făcut parte din Comisia Europeană a Dunării. A întreprins călătorii în Marea Mediterană, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda, Germania, unde l-a vizitat pe [Ion Luca] Caragiale la Berlin, America de Nord, Franța, Ungaria, Egipt, Palestina, Turcia, Grecia, Italia, Belgia, Elveția și Polonia.

– Ce puteți spune despre cariera sa literară?

– A fost membru fondator al Revistei Maritime din Brăila și al revistei România maritimă și fluvială și a colaborat, cu succes, la mai multe publicații, între care revista Viața Românească din Iași. A încetățenit la noi literatura vieții maritime și fluviale, a portului și a largului marin, cele mai reprezentative volume fiind Jurnal de bord (1901), Datorii uitate (1916), În Deltă… (1925), Peste ocean (1926), Însemnări și amintiri (1928), Schițe marine din lumea porturilor (1928), O corabie românească. Nava-Școală Bricul „Mircea” (1931), Pe drumuri de apă (1931) și, mai ales, romanul Europolis (1933), inspirat din viața de altădată a portului Sulina. Despre el, George Călinescu a scris: „Adevărata originalitate a ușoarelor însemnări din Jurnal de bord al lui Jean Bart este de a divulga într-o operă literară terminologia marinărească cu acea savuroasă erudiție ce amintește de [La] Nautica lui [Bernardino] Baldi.”

– Există și scrieri ale sale mai puțin cunoscute?

– Nu mulți știu că, doar cu puțin timp înainte de a muri, Jean Bart a început să redacteze, cu creionul, un jurnal cu însemnări lapidare, asupra cărora nu a mai revenit. Acesta cuprinde, mai ales, date din perioada 1882-1929, cu o întrerupere bruscă în anii 1929 și 1930, privind unele evenimente marcante și îndrăgita sa navă Bricul Mircea. Iată câteva note: „În 1895, comandorul Coandă Ion pleacă, la 29 martie, cu [nava] Elisabeta spre Kiel. Din dorința sultanului Turciei, o să navigheze separat în apele turcești, la interval de opt zile. La 21 iulie, [Bricul] Mircea e la Brest. La întoarcere, o echipă de marinari români se disting[e] prin ajutorul dat la stingerea unui incendiu în oraș. La 5 septembrie, [nava a] sosit în Constanța. La 15 septembrie, Regele Carol [I], cu ocazia inaugurării podului de la Cernavodă, vizitează [Bricul] Mircea. […] La 21 iunie 1905, vizita neașteptată a [cuirasatu]lui [rusesc] Potemkin, care pleacă reapărând la 24 iunie, când se predă românilor.”

Florin Bălănescu