ÎNCHINARE APEI

Dintre cele zămislite pentru-al lumii viu spectacol,
Pământ, aer, timp și spațiu, apa este un miracol.
E firesc, dacă luăm seama că savanţii ne învaţă
Că-n tot universul nostru, unde-i apă e şi VIAŢĂ.

Biosfera fără apă n-ar mai fi decât un mit.
Apa intră în structura a tot ce-i însufleţit.
Om sau floare, pom ori gâză, din născare-n nefiinţă
Au în apă un prieten de nădejde şi credinţă.

Apa domină uscatul pe-ntreagă planeta noastră,
De la ape-şi trage titlul, splendid, de Planetă-albastră.
Da, e drept, e apă multă dar … sunt zone fără ea,
Unde-i numai suferinţă, unde viaţa-i mult mai grea.

Pentru-a noastră ţărişoară, prin vrerea lui Dumnezeu,
Apa este-o bogăţie. Apă am avut mereu,
Din belşug, sub orice formă : râuri, lacuri, deltă, mare
Ape dulci, ape sărate, minerale, glaciare,
Termale, radioactive, pentru boli sau sănătate,
Pentru trup şi frumuseţe ori recolte-mbelşugate.

De te uiţi pe harta noastră, apa chiar e-o armonie :
De pe culmile semeţe, ea coboară în câmpie
Şi tot curge şi se-adună toată-n Dunărea cea dragă
Curgătoare temelie, poartă către lumea-ntreagă.

Dar de-avem atâta apă cât să-nsemne-o avuţie
S-o tratăm cum se cuvine, ca pe orice bogăţie,
S-o-ngrijim cu-nţelepciune, să ne folosim de ea,
Să păstrăm, pentru vecie, harul ce se-ascunde-n ea.
….
Vezi … poporul ăsta-al nostru, plin de duh şi-nţelepciune,
Priceput ca nimeni altul în zicale, rugăciune,
Spune, drept, că apa trece şi doar pietrele rămân.
Adevăr săpat în limbă şi-n tot hronicul român.

Ce e val, ca valul trece, scris-a Eminescu-odată
Vrând să spună că dăinuie, doar ce-i trainic, ars în vatră.
Iară cei care râvnit-au din pământul nostru sfânt,
Câţi veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ.

Şi în vin e bună apa, doar de-o-adaugi cu măsură,
Veghind ca la o carafă, să pui doar … o picătură.
Ori că … de băut, mai bună, este apa minerală
Ce nu-ţi dă de cap durere şi-ţi fac pofta … mai domoală.

Ştiţi, unui acid puternic îi mai zicem apă tare,
Aurul, apa regală îl fereşte de eroare.
Pân’vei creşte-n judecată ori vei şti să mânui slova
Multă apă va mai curge, pe Mureş ori pe Moldova.

Nu te teme să treci vadul apei care sapă-n stânci
Dar ia seama : cele ape liniştite sunt adânci.
Când a depăşit măsura, vreunul dând cu sârg la sapă
Dovedit cu-nşelăciunea, ştim că …. a intrat la apă.

Celora ce se apucă de cu seară pân-spre ziuă
Să vorbească, să cuvinte şi să bată apa-n piuă
Şi când iar pornesc şuvoiul, dar acum din zori în seară,
Ce să înţelegi din vorbe, când totul e apă chioară ?

Alţii, când voiesc s-ascundă adevărul printre trucuri
Ori ca nicăieri s-ajungă, pescuiesc în ape tulburi.
Sau când trâmbiţi ne anunţă c-au făcut-o chiar de oaie
Ca s-ascunzi dezamăgirea, spui spăsit … apă de ploaie !

Apa în galoşi nu-i bună ori că dai apa la moară,
Celora ce din nimicuri ştiu să facă o comoară.
Sau când vezi că unu-ndrugă o minciună gogoneaţă
Adevăr spunând că este, te mai miri că apa-ngheaţă ?
….
Câte-ar fi de spus !? Şi bune, alte rele, chiar mai multe
Pentru toată omenirea, pentru cei ce vor s-asculte.
S-avem grija cuvenită pentru darul minunat,
Apa, bunul din natură, de la Dumnezeu lăsat.

Când va fi să-nchinăm pasul, transmiţând către urmaşi,
Zestrea ce-am primit în seamă, de la-ai noştri înaintaşi
În această roată-a vieţii, fără de sfârşit spectacol,
Să-i încredinţăm cu grijă : Apa este un miracol !

Dr.Virgil Răzeşu, Piatra-Neamţ, 22 mai 2020