ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Nicolae Cornescian

Eclată

Pluteam înspre hatul spaţiului real:
azurul evanescent,
anulând percolările altor dimensiuni;
falii din care erupea luciul necesar iluminării
apei dimprejurul nostru.

Şi ceva ce rămânea fixat
la aceeaşi distanţă, eludând parcă
înaintarea noastră tot mai grabnică.
Obligându-ne să credem
că poate nici nu ne mai aflam
în această lume în care totul părea
întotdeauna altceva.

Aici, unde nu mai putea fi confirmat
mai nimic. De nimeni.
Exceptând doar ceea ce
ni se părea că priveam:
zefirul incandescent,
conturând faţadele clădirilor posibile;

eclată de culori clare,
iţindu-se între ziduri de umbre
ridicate în apropiere. Şi ceva ce
rămânea întipărit pentru totdeauna
în privirile şi în mintea noastră.
Ca un reper al propriei fiinţe,
confirmându-ne faptul
că eram tocmai aici.
În această lumină de deasupra apei
din care primele forme de pământ
urmau să se ridice
abia peste câteva zile.
Pentru prima dată, în întregul univers.