ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 29 Apr. 2018
Autor Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 29 Apr. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Îndatorat și pentru ziua de mâine…

Fiecare aniversare îmi prilejuiește încă noi sau repetate întâlniri, de vorbă măcar, cu valoroși prieteni care amical, mult protocolar, mă fac să-mi aduc aminte și să constat și pentru mine că fiecare condeier, în viața lui, a fost un norocos dacă a avut marele prilej să crească și să se afirme, dacă a fost susținut și stimulat de o publicație de care a fost atașat.

Ceea ce mi s-a întâmplat și mie, care de ani și ani simt, în tot ceea ce pun pe hârtie sau site sufletul și umărul de prieteni și susținători ai Conducerii revistei Luceafărul, unde un Om, domnul Ion Istrate, redactorul-șef și directorul editurii Agata, face ce face, și mă dă gata, cu curtoazia care mă topește dar mă și mobilizează, ca și acum  la 86 de ani, când reamintindu-mi ce am scris și cum am făcut-o, mă chemați-rechemați, alături de restul colaboratorilor, distinși tineri și vârstnici, doamne-domnișoare și domni, să mergem mai departe, să facem din mass-media și Luceafărul, prin scrisul nostru, aurul paginilor citite, lucru pentru care vă mulțumesc dumneavoastră și întregului colectiv redacțional care, virtual și în tipar, șlefuiți și faceți din scrisul nostru al colaboratorilor, cum sugeram – aurul de care  are nevoie România la cei 100 de ani împliniți… mâine.

Domnule director și redactor-șef, vă felicit că alături de dumneavoastră lucrează tineri și tinere care din exemplul  pe care li-l dați, reușesc să producă, să depisteze, evidențieze și să transmită ceea ce într-un fel sunt caratele noastre… și pentru mâine.

Sunt bucuros să-mi aduc aminte și să remarc faptul  că păstrați cu grijă de arhivari ce v-am promis, noi,  „nucleul de la Iași”, membri ai Cenaclului de la distanță, – inițiatori prof. Ana Dumitrescu, prof. Alex. Mânăstireanu, scriitorul C. Hușanu –  „sprijinitori ai Luceafărului”, gândurile și lucrările noastre – o colaborare „fructuoasă și de valoare”, deși rândurile noastre,normal, s-au mai rărit, mă gândesc la regretatul profesor Vasile Fetescu, botoșănean, împrospătate, însă,  fericit, de alte nume ale Cenaclului, apărute pe parcurs, autori ca dr. Aurel Constantin Panfil despre el și scrisul său am amintit în revistă zilele trecute.

Mergem înainte!

Măgulitor, încărcat de îndatorare, mesajul dvs. la cei 86 de ani ai mei!: „Lui Ion N. Oprea, apostolul misiunii noastre, Luceafărul” – spus după ce am sărbătorit Sfintele Paște, rostit  din orașul lui Mihai Eminescu și trimis ca să ajungă nu numai în cel a lui Ion Creangă, acum când tocmai aniversăm o sută de ani de existență a casei sale din Țicău, unde l-a avut des oaspete pe poet… care l-a îndemnat la scris.

„Cărțile condeierului magic, Ion N. Oprea, într-o mini expoziție la Agata”, scrie Ion Istrate, asemenea prezentări care înseamnă istorie, literatură, etnografie, memorialistică, proză scurtă și poezie cu cărțile nominalizatului – și  la Biblioteca „Stroe S. Belloescu” și Centrul cultural ”M. Eminescu” Bârlad, la Muzeul Unirii din Iași cu prilejul lansării volumului ”Dincolo de Europa..”, autor Aurel C. Panfil, în librăriile Iașului, la Bibliotecile din Iași, Vaslui, Galați, Bârlad,Tecuci,  Huși, Timișoara, Alba Iulia, Suceava, și nu numai, în multe comune din țară…

Plus de îndatorare pentru mine, care, pentru cele două volume, Dicționar-Album, 2017-2018, OPERA.OMNIA, TipoMoldova, dar și pentru restul volumelor, antologiile, de pildă, „un Plutarh complex al veacului nostru”, exemplu de urmat, rostit de  Dorina Rodu, 19 aprilie 2018, obligă. Aluzie, poate, la „Plutarh noi” – un volum de 2000 de pagini tipărit la Koln în 1541, care enumeră toate personalitățile lumii până în anul 1500”; ”Un împătimit istoric al presei, necunoscut pe deplin, Ion N. Oprea” este redat titlul unui articol care are mare valabilitate cu adevărul pe care îl evocă, valabil mai cu seamă în orașul de domiciliu, Iași,  unde nu destui i-au citit sau au cărțile respective în biblioteca personală.

Apostol și Plutarh, și ei „cărăuși ai civilizației, că fără carte istoria ar aduce moarte, literatura ar fi fără glas, știința ar paraliza, iar gândirea și meditația ar fi suprimate”, încerc traducerea a ce susține Barbara Tuchman, pus în fruntea unui text generos, cu acribie documentat, program reactualizat mai ieri de acad. Aurel-Ioan Pop, președintele Academiei Române într-un interviu,  care pentru un autor ca mine înseamnă nu doar o apreciere- recomandare, ci îndemn la muncă responsabilă, chemare să reedităm, cei care am mai rămas, împreună cu noua gardă, ce ne-am propus, – în Colecția Cărțile Revistei Luceafărul – nici un pas înapoi, fără răgaz, suflu viguros revistei Luceafărul-Botoșani.

Să ieșim înaintea tânărului nostru Stat, România Mare, la cei 100 de ani, cu împliniri care să producă  de alt an, alte aprecieri, pentru țară și aniversatul care semnează și repetă – prețuire pentu LUCEAFRUL-AGATA, și oamenii lor,  vă respect,

                                                                                           Ion N. Oprea

29 aprilie 2018