Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    INFINIT ÎN CHEIA SOL

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    INFINIT ÎN CHEIA SOL

    Primit pentru publicare: 16 Sept. 2019
    Autor: Lhana ROMA – NOVA
    Un poem pe sufletul celor care iubesc la infinit…
    Publicat: 17 Sept. 2019
    © Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


     

     

    Prin tine curge infinitul
    şi infinitul meu… eşti tu;
    de mii de ori trăit-ai răstignitul
    ca să renaşti din da şi nu.

    Un da albastru, făr’ de vină,
    se-aşterne în ochii tăi zdrobiţi
    de greutatea anilor-lumină
    ce zac pe drumuri înrobiţi.

    Un nu făţarnic, înnegrit
    de-atâta întuneric mintenal,
    îşi face loc pe treapta de granit…
    Inima-i grea, cât un quintal!

    Prin inimile tale gri-albastre,
    îşi află locul tremurânde
    tăceri de lut, pierdute astre,
    ce zboară în neguri fumegânde.

    O inimă de piatră, ţii în dinţi
    şi scrii cu ea destine crunte,
    ţi-a fost încredinţată de părinţi
    atunci, când te năşteai din munte!

    Inimi de foc… tu, ai în mână,
    te lupţi cu binele, cu răul…
    a scoate apa din fântână!
    Nu vezi că în fântână este hăul?

    Nu vezi, nu simţi, nu poţi spera
    şi, poate, nici nu vrei să mori…
    De ce, atunci, etcetera…?
    De ce renaşti de mii de ori?

    De ce mă întrebi ca într-o doară,
    când cred că am uitat deja,
    de unde vin şi încotro, bunăoară,
    eu însămi nedorind iar a afla?

    De ce nu îmi laşi sărutul tău
    drept un răspuns universal,
    de ce, la bine şi la rău,
    eşti lângă mine, sfânt vasal?

    De ce nu îmi dai un strop de apă
    din ‘cea fântână otrăvită?
    Atâta dragoste să încapă
    în trupul tău de iarbă, de răchită?

    Sau… poate încă n-am aflat
    că te-am pierdut cândva prin ceruri
    şi stând acolo, bosumflat,
    mă laşi să îmi fie frig prin ieruri?

    Aştept să îmi dai, chiar azi, răspuns!
    Şi, te mai rog, fii bun cu mine!
    Am suferit, îmi e de-ajuns…
    Mă ia în cer, mă ia la tine!

    De vrei ca să cobori puţin
    spre mine – mâna întinzând,
    îţi interzic, drag cabotin!…
    Doar eşti mereu în al meu gând!

    Deschide poarta de cleştar!
    Separă munţii reci în două
    ca amintirea din pahar
    să curgă în noi, doi bobi de rouă;
    să nu se piardă nici un strop
    din tot ce-a fost şi va să fie!
    Azi, tu renaşti în iarba de isop
    iar eu renasc… în ciocârlie!

    Şi, vom porni colinda lumii…
    Şi, vom avea ce povesti…
    Şi, vor veni spre noi postumii
    să ceară verbul a muri,
    să îşi capete un drept la moarte
    căci viaţa le a fost furată…
    Ei, nu avut-au nicicând parte
    de da, de nu, de-o zi curată.

    Să îşi capete un drept la viaţă,
    căci morţile le-au fost ucise
    de frici ce, lunecând pe gheaţă,
    s-au răstignit peste-a’ lor vise
    şi, fricile-au purces la vale,
    fără să întrebe în stânga, în dreapta,
    ba, le-au furat şi dor, şi jale…
    Eu cred că le-au furat şi soarta!

    Or, dacă nu mai poţi să mori
    şi dacă nu mai poţi visa,
    fă-te pe câmp un stâlp de ciori
    căci el stă drept, nu dispera!
    Sau, fă-te buruiană în drum,
    ori şarpe rece sub pământ,
    dar nu fii focul fără fum
    ce n-a simţit că-i stins de vânt…

    Şi, vom porni colinda în zare
    când mai în grabă, când domol…
    Un infinit care nu doare…
    Un infinit în cheia sol!
    (14.02.2016)

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5