Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Insula lui Ovidiu*

    Ionuț CARAGEA

     

     

     

     

    Insula lui Ovidiu*

    poem inspirat din legenda
    Insulei lui Ovidiu

     

    dacă vrei să ştii
    ce înseamnă singurătatea
    gândeşte-te la Ovidiu
    şi la petecul lui de pământ calcaros
    înconjurat de apa lacului Siutghiol

    gândeşte-te la omul care privea cerul
    şi atingea norii cu degetele
    încercând să-i aducă mai aproape de el
    încât să fie trepte către templul zeilor
    şi să afle direct din gura lui Jupiter
    de ce trebuia să îndure exilul

    gândeşte-te cum implora pescăruşii
    care plonjau după hrană
    în dâra de spumă din spatele
    corăbiilor care traversau lacul:
    „- nu mă luaţi şi pe mine
    cu voi până la Mediterana?”
    dar pescăruşii se aşezau pe catarge
    şi îl priveau ca pe un frate de-al lor
    cu aripile frânte
    de care trebuiau să se despartă
    fără să scoată un ţipăt

    gândeşte-te la braţele lui cum trăgeau
    neputincioase la ramele unei corăbii imaginare
    sau la sufletul lui care încerca să sufle în pânze
    zadarnic efort şi sufletul rămânea atât de singur
    încât nu mai ştia pe ce lume se află
    oare insula era purgatoriul
    în care trebuia să se cureţe de toate
    păcatele sale?

    gândeşte-te cum vorbea cu peştii bătrâni
    pe care-i hrănea cu firimituri de pâine
    despre inima lui pe care timpul
    o curăţase de solzi
    şi o lăsase să bată pe ţărmul amintirilor
    tot mai erodat de ambiguităţi
    şi lacune

    gândeşte-te la poemele lui triste
    scrijelite pe scoarţa sălciilor plângătoare
    sau pe scoarţa stejarului bătrân
    din faţa colibei din chirpici
    în care îşi ducea veacul

    gândeşte-te la crivăţul iernii
    şi la salbele de lacrimi îngheţate
    dăruite zeilor în schimbul unor cuvinte
    care să-i aline dorul de casă

    gândeşte-te la hainele lui ponosite
    impregnate cu mirosul puternic de baltă
    sau cu fumul de bălegar
    unde erau mantiile lui curate şi elegante?
    unde erau băile romane
    calde şi pline de flori?

    toate drumurile trebuiau să ducă la Roma
    dar paşii lui Ovidiu se pierdeau pe o insulă pustie
    poetul desena cu un băţ de stuf pe nisipul umed
    chipul soţiei sale, Fabia
    chipul fiicei sale, Perilla
    chipurile tuturor rudelor şi prietenilor
    apoi îi îmbrăţişa pe toţi cu un oftat îndelung
    şi rămânea doar cu cochilii de melci în palme
    un şarpe se ivea dintre pietre
    şi-l ispitea să se aventureze
    în adâncul apelor

    nu greşise cu nimic
    doar văzuse ceva ce nu ar fi trebuit să vadă
    ceva care l-a inspirat să scrie
    şi să ia atitudine
    împotriva unor acţiuni imorale
    aşa a devenit proscris
    în afara legii

    şi câte scrisori i-a trimis lui Augustus
    şi câte scrisori i-a trimis lui Tiberius
    degeaba dacă împăraţii aveau
    inima de piatră

    poetul a murit la Tomis
    unde a fost şi înmormântat
    acum statuia lui de bronz ne priveşte meditativ
    din faţa muzeului de istorie
    din Constanţa
    mulţi trec pe lângă ea
    fără să ştie că Publius Ovidius Naso
    a fost poetul roman care a devenit
    poetul Daciei Pontice
    poetul care a scris în limba geto-dacilor
    contopindu-şi sufletul
    cu cel al înaintaşilor noştri

    gândeşte-te, gândeşte-te
    şi iar gândeşte-te
    2000 de ani au trecut
    de la ultimii paşi ai poetului
    pe acel petec de pământ calcaros
    înconjurat de apa lacului Siutghiol

    iar dacă nu mă crezi
    poţi merge şi tu pe insula lui Ovidiu
    iar când valurile vor mângâia ţărmul
    vei auzi Tristele şi Ponticele

    *Poem dedicat marelui poet latin Publius Ovidius Naso la împlinirea a 2060 de ani de la naştere şi a 2000 de ani de la moarte.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5