Întâlniri de destin:
DAVID PRODAN – 110

Scris de Acad. Alexandru ZUB

Primăvara aceasta, nespus de tulbure, s-au împlinit, la 13 martie, 110 ani de la naştere şi două decenii de la moartea eminentului istoric David Prodan. Momentul a trecut aproape fără consemnare mediatică, semn că marile modele nu figurează încă pe agenda presei, nici măcar în mediul academic propriu-zis. Tocmai de aceea se cade a fi salutată, cordial, iniţiativa profesorului Nicolae Edroiu, director al Institutului clujean „G. Bariţiu”, de a pune la îndemâna publicului un volum de scrieri istorice prodaniene. Scos la Editura Academiei Române1, în seria Cărţi de căpătâi (în care au mai fost incluşi D. Onciul, I. Lupaş, V. Pârvan, N. Iorga, Al. Lapedatu, G. Bariţiu), noul tom istoriografic umple un gol produs aproape brusc după dispariţia autorului, survenită la 11 iunie 1992.

Întocmit după bunele reguli ale editării de texte, volumul ne oferă mai întâi un studiu despre David Prodan istoricul, sumar şi consistent, cu destule date necesare unei situări corecte în domeniu şi în lumea românească a secolului XX, interstiţiu pe care ilustrul savant l-a parcurs aproape integral. Nu e cazul să insistăm. Reperele cronologice, bibliografia operei şi a referinţelor critice completează tabloul, înlesnind înţelegerea textelor din cuprins.

Precizarea „tehnică” din nota asupra ediţiei se cuvine a fi reţinută aici: „Întrucât, în 1991, la Editura Enciclopedică din Bucureşti a apărut, sub supravegherea istoricului, volumul intitulat Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări, pentru volumul de faţă am selectat studii elaborate şi publicate în prima parte din activitatea istoriografică a acad. David Prodan, mai greu de găsit chiar şi în bibliotecile principale din ţară.
Valoarea lor ştiinţifică a rămas neatinsă până acum, fiind teme istorice la care se revine, iar contribuţia istoricului fusese una de excepţie. Informarea documentar-istorică e solidă, de natură statistică mai ales, logica argumentaţiei şi scriitura deosebită a textului conferă acestor studii valoare ştiinţifică până astăzi” (p. 25).

Nu putem decât subscrie la această concluzie, întărită substanţial de principalele studii de istorie socială, demografie istorică şi chiar istoriografie, direcţii pe care neobositul cărturar le-a antamat îndelung şi cu deplină competenţă. Am avut şi personal ocazia de a mă referi la ele, în scurte analize privind dialectica socialului şi naţionalului, concretul expresiv, strategia recuperării, istoria ţărănimii ca istorie a muncii, chestiunea iobăgiei, afinităţile cu „noua istorie” ş.a. Fondul şi forma l-au preocupat în egală măsură pe neobositul cercetător al trecutului românesc, echivalat în bună măsură cu o istorie a muncii tăcute, a sudorii ţărăneşti, a strădaniilor de redresare naţională etc.
Desigur, culegerea de autor din 1991 şi cea întocmită acum de Nicolae Edroiu, el însuşi reputat medievist şi cunoscător al problemelor Transilvaniei, se cuvine a fi parcurse împreună pentru a avea o imagine coerentă, dacă nu şi completă, a unei asemenea opere.

Este încă un pas pe linia unei restituţii integrale, aşa cum se cade în cazul marilor împliniri cărturăreşti, ca aceea învederată de scrisul lui David Prodan.

Ultimele texte din volum, despre G. Şincai, G. Bariţiu, C.C. Giurescu, N. Iorga, scrise ocazional, sunt poate şi cele care stârnesc un interes mai larg, dat fiind că se plasează în alt registru decât cel al istoriei sociale, referindu-se la mari momente ale istoriografiei române. Ceea ce savantul clujean mărturisea la un moment dat despre N. Iorga se poate spune şi în cazul său: „Totdeauna l-am citit greu, meditativ, copleşit de avalanşa ideilor şi aglomerarea stilului său, totdeauna m-am simţit mic, mic ucenic, intimidat în faţa dimensiunilor sale” (p. 484).
Un asemenea îndemn la ucenicie riguroasă şi simpatetică se degajă şi din opera lui David Prodan, latifundiu imens, a cărui explorare se află abia la debut. Un debut exemplar, judecând anume după volumul de scrieri istorice din seria cărţilor de căpătâi a Academiei Române.

Alexandru ZUB

1 David Prodan (1902-1992). Scrieri istorice, ed. îngrijită de prof. dr. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2012, 512 p. + ilustraţii.