Începutul școlarității este un moment crucial în viața fiecărui copil, iar pentru cei cu deficiențe auditive, acest proces poate fi plin de provocări. Cu toate acestea, o abordare bine gândită și strategii adecvate pot facilita integrarea lor în mediul școlar. Acest articol explorează strategiile eficiente de integrare a unui copil hipoacuzic cu implant cohlear și modul în care activitățile pot fi abordate pentru a sprijini dezvoltarea sa armonioasă.

Cum putem să integrăm un elev cu deficiențe de auz?

1. Comunicarea deschisă și empatică
Comunicarea deschisă între părinți, profesori și personalul școlii este fundamentul unei integrări reușite. Este esențial ca toți cei implicați să fie conștienți de nevoile specifice ale copilului și să se asigure că există un canal de comunicare eficient pentru a discuta despre progresele și dificultățile acestuia în mediul școlar.

2. Utilizarea tehnologiei și dispozitivelor de asistență auditivă
Implantul coclear este o tehnologie remarcabilă care poate îmbunătăți semnificativ capacitatea unui copil hipoacuzic de a percepe sunetele din mediul său. Asigurarea funcționării optime a implantului și utilizarea altor dispozitive de asistență auditivă în clasă pot fi deosebit de benefice. Sistemele de bucle auditive sau microfoanele de masă pot ajuta la amplificarea vocii profesorului și a altor sunete importante în timpul lecțiilor.

3. Adaptarea mediului de învățare
Mediul de învățare ar trebui să fie adaptat pentru a răspunde nevoilor copilului hipoacuzic. Acest lucru poate include amplificarea vocii profesorului, asigurarea unui loc în față în clasă pentru a permite vizionarea limbajului corpului și a feței vorbitorului și asigurarea unei iluminări adecvate pentru a facilita citirea limbajului semnelor sau a buzelor.

4. Promovarea interacțiunii sociale
Interacțiunea socială este o parte importantă a experienței școlare și ar trebui să fie încurajată pentru toți copiii, inclusiv cei hipoacuzici. Organizarea de activități și proiecte de grup în care copiii lucrează împreună poate promova colaborarea și prietenia între toți elevii. Profesorii ar trebui să încurajeze comunicarea între colegi și să ofere suport pentru înțelegerea și acceptarea diferențelor individuale.

5. Folosirea vizualizărilor și a materialelor scrise
Pentru a asigura accesul egal la informație, utilizarea vizualizărilor și a materialelor scrise în clasă este esențială. Folosirea tablourilor și a proiecțiilor pentru a ilustra conceptele și a furniza materiale scrise suplimentare poate facilita înțelegerea și învățarea pentru copiii hipoacuzici.

6. Monitorizarea și evaluarea continuă
Monitorizarea progresului copilului și evaluarea continuă a nevoilor sale sunt cruciale pentru a asigura succesul său în mediul școlar. Profesorii și părinții ar trebui să lucreze împreună pentru a identifica eventualele dificultăți și pentru a ajusta strategiile de integrare în consecință.

Pe lângă utilizarea strategii de comunicare, interacțiune și învățare există și o serie de terapii educaționale care pot sprijini în mod eficient procesul de învățare și adaptare a acestor copii, precum:

a) Terapia prin artă
Terapia prin artă oferă copiilor hipoacuzici cu implant cohlear o modalitate creativă și expresivă de a-și exprima emoțiile și gândurile. Prin intermediul desenului, picturii, sculpturii sau a altor forme de artă, acești copii pot comunica și explora lumea lor interioară într-un mod non-verbal. Terapia prin artă poate îmbunătăți încrederea în sine, abilitățile de comunicare și adaptarea la mediul școlar.

b) Labiolectura
Labiolectura este o tehnică care implică citirea limbajului de pe buze și a expresiilor faciale pentru a înțelege vorbirea. Pentru copiii hipoacuzici cu implant cohlear, labiolectura poate fi o abilitate crucială în comunicarea eficientă cu cei din jur. În mediul școlar, profesorii pot încuraja labiolectura și pot oferi sprijin suplimentar pentru dezvoltarea acestei abilități, astfel încât copilul să poată interacționa mai ușor cu colegii și profesorii săi.

c) Terapia cognitivă
Terapia cognitivă se concentrează pe dezvoltarea abilităților cognitive, cum ar fi atenția, memoria și gândirea abstractă. Această terapie poate ajuta la îmbunătățirea capacităților de învățare și adaptare în mediul școlar. Profesorii și terapeuții pot utiliza jocuri și exerciții cognitiv-stimulative pentru a sprijini dezvoltarea abilităților cognitive ale copilului.

d) Ludoterapia
Ludoterapia este o formă de terapie care folosește jocul pentru a ajuta copiii să-și exprime emoțiile și să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale. Pentru copiii cu dizabilități de auz, ludoterapia poate fi o modalitate eficientă de a-și îmbunătăți abilitățile de comunicare și de a se integra în grupurile de joacă sau activitățile recreative în școală.

e) Ortofonia
Ortofonia este o ramură a logopediei care se ocupă cu corectarea și îmbunătățirea pronunției și a înțelegerii vorbirii. Ortofonia poate juca un rol crucial în dezvoltarea abilităților de vorbire și înțelegere a limbajului, de corectare a pronunției fonemelor. Terapeuții specializați în ortofonie pot lucra împreună cu copilul pentru a îmbunătăți claritatea și înțelegerea vorbirii, facilitând astfel comunicarea eficientă în mediul școlar.

În concluzie, integrarea unui copil cu dificultăți de auz în mediul școlar poate fi realizată cu succes printr-o combinație de comunicare eficientă, utilizare a tehnologiei, adaptare a mediului de învățare și promovarea interacțiunii sociale. Prin abordarea empatică și sprijinul continuu al profesorilor, părinților și colegilor, fiecare copil poate avea oportunitatea de a-și atinge potențialul maxim în școală. Desigur o parte foarte importantă ce vine în sprijinul acestor copii este desfășurarea de terapii educaționale specific, cu personal specializat, în mediul școlar dar și în centre specializate.

Bibliografie
1.BĂBAN, Adriana. – Metodologia cercetării calitative. Editura Presa Universitară, Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.
2.CIOFU, Carmen.    – Interacţiunea părinţi-copii ediţia a II-a. Editura Medicală, Amaltea, Bucureşti, 1998.
3.DRUŢU, Ioan.       – Studii şi cercetări în psihopedagogia specială. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002.